A r c h e u s . r o

(Către mai marele cîntăreților. Un psalm al lui David, robul Domnului.) Nelegiuirea celui rău zice inimii mele: ,,Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui.``

Căci se măgulește singur în ochii lui, ca să-și desăvîrșească fărădelegea, ca să-și potolească ura.

Cuvintele gurii lui sînt mincinoase și înșelătoare; nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.

În așternutul lui se gîndește la răutate, stă pe o cale care nu este bună, și nu urăște răul.

Bunătatea Ta, Doamne, ajunge pînă la ceruri, și credincioșia Ta pînă la nori.

Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu, și judecățile Tale sînt ca Adîncul cel mare. Doamne, Tu sprijinești pe oameni și pe dobitoace!

Cît de scumpă este bunătatea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.

Se satură de belșugul Casei Tale, și -i adăpi din șivoiul desfătărilor Tale.

Căci la Tine este izvorul vieții; prin lumina Ta vedem lumina.

Întinde-Ți și mai departe bunătatea peste ceice Te cunosc, și dreptatea peste cei cu inima neprihănită!

Să nu m`ajungă piciorul celui mîndru, și să nu mă pună pe fugă mîna celor răi.

Ceice fac fărădelegea au și început să cadă; sînt răsturnați, și nu pot să se mai scoale.