A r c h e u s . r o

(Către mai marele cîntăreților. Un psalm al lui David.) Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mînilor Lui.

O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre el.

Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit:

dar răsunetul lor străbate tot pămîntul, și glasul lor merge pînă la marginile lumii. În ceruri El a întins un cort soarelui.

Și soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

răsare la un capăt al cerurilor, și își isprăvește drumul la celalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.

Legea Domnului este desăvîrșită, și înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată și dă înțelepciune celui neștiutor.

Orînduirile Domnului sînt fără prihană, și veselesc inima; poruncile Domnului sînt curate și luminează ochii.

Frica de Domnul este curată, și ține pe vecie; judecățile Domnului sînt adevărate, toate sînt drepte.

Ele sînt mai de preț decît aurul, decît mult aur curat; sînt mai dulci decît mierea, decît picurul din faguri.

Robul Tău primește și el învățătura dela ele; pentru cine le păzește, răsplata este mare.

Cine își cunoaște greșelile făcute din neștiință? Iartă-mi greșelile pe cari nu le cunosc!

Păzește de asemenea pe robul Tău de mîndrie, ca să nu stăpînească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

Primește cu bunăvoință cuvintele gurii mele, și cugetele inimii mele, Doamne, Stînca mea și Izbăvitorul meu!