A r c h e u s . r o

O femeie dintre nevestele fiilor proorocilor a strigat lui Elisei: ,,Robul tău, bărbatul meu, a murit, și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l -a împrumutat a venit să ia cei doi copii ai mei și să -i facă robi.``

Elisei i -a zis: ,,Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai acasă?`` Ea a răspuns: ,,Roaba ta n`are acasă decît un vas cu untdelemn.

Și el a zis: ,,Du-te de cere vase de afară dela toți vecinii tăi, vase goale, și nu cere puține.

Cînd te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi; toarnă din untdelemn în toate aceste vase, și pune deoparte pe cele pline.``

Atunci ea a plecat dela el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele, și ea turna din untdelemn în ele.

Cînd s`au umplut vasele, ea a zis fiului său: ,,Mai dă-mi un vas.`` Dar el i -a răspuns: ,,Nu mai este niciun vas.`` Și n`a mai curs untdelemn.

Ea s`a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: ,,Du-te de vinde untdelemnul, și plătește-ți datoria; iar cu ce va rămînea, vei trăi tu și fiii tăi.``

Intr`o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănînce la ea. Și ori de cîte ori trecea, se ducea să mănînce la ea.

Ea a zis bărbatului ei: ,,Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pela noi, este un om sfînt al lui Dumnezeu.

Să facem o mică odaie sus cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo cînd va veni la noi.

Elisei, întorcîndu-se la Sunem, s`a dus în odaia de sus și s`a culcat acolo.

El a zis slujitorului său Ghehazi: ,,Cheamă pe Sunamita aceasta!`` Ghehazi a chemat -o, și ea a venit înaintea lui.

Și Elisei a zis lui Ghehazi: ,,Spune -i: ,Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată turburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?`` Ea a răspuns: ,,Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu.``

Și el a zis: ,,Ce să fac pentru ea?`` Ghehazi a răspuns: ,,Ea n`are fiu, și bărbatul ei este bătrîn.``

Și el a zis: ,,Cheamă -o!`` Ghehazi a chemat -o, și ea a venit la ușă.

Elisei i -a zis: ,,La anul pe vremea aceasta, vei ținea în brațe un fiu.`` Și ea a zis: ,,Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta!

Femeia a rămas însărcinată, și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei.

Copilul s`a făcut mare. Și într`o zi cînd se dusese pela tatăl său la secerători,

a zis tatălui său: ,,Capul meu! Capul meu!`` Tatăl a zis slujitorului său: ,,Du -l la mamă-sa!``

Slujitorul l -a luat și l -a dus la mamă-sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale pînă la amează, și apoi a murit.

Ea s`a suit, l -a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea, și a ieșit.

A chemat pe bărbatul ei, și a zis: ,,Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, și apoi mă voi întoarce.``

Și el a zis: ,,Pentruce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat.`` Ea a răspuns: ,,Fii pe pace!``

Apoi a pus șaua pe măgăriță, și a zis slujitorului său: ,,Mînă, și pleacă, să nu oprești pe drum decît cînd ți-oi spune.``

Ea a plecat deci și s`a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut -o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: ,,Iată pe Sunamita aceea!

Acum, aleargă dar înaintea ei, și spune -i: ,Ești bine? Bărbatul tău și copilul sînt bine?` Ea a răspuns: ,,Bine.``

Și cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i -a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s`a apropiat s`o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: ,,Lasă -o, căci este tare amărîtă, și Domnul mi -a ascuns lucrul acesta, și nu mi l -a făcut cunoscut.``

Atunci ea a zis: ,,Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N`am zis eu: ,,Nu mă amăgi?``

Și Elisei a zis lui Ghehazi: ,,Încinge-ți mijlocul, ia toiagul meu în mînă, și pleacă. Dacă vei întîlni pe cineva, să nu -l întrebi de sănătate; și dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu -i răspunzi. Să pui toiagul meu pe fața copilului.``

Mama copilului a zis: ,,Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi.`` Și el s`a sculat și a mers după ea.

Ghehazi le -o luase înainte, și pusese toiagul pe fața copilului; dar n`a dat nici glas, nici semn de simțire. S`a întors înaintea lui Elisei, i -a spus lucrul acesta, și a zis: ,,Copilul nu s`a trezit``.

Cînd a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui.

Elisei a intrat și a închis ușa după ei amîndoi, și s`a rugat Domnului.

S`a suit, și s`a culcat pe copil; și -a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mînile lui pe mînile lui, și s`a întins peste el. Și trupul copilului s`a încălzit.

Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s`a suit iarăș și s`a întins peste copil. Și copilul a strănutat de șapte ori, și a deschis ochii.

Elisei a chemat pe Ghehazi, și a zis: ,,Cheamă pe Sunamita.`` Ghehazi a chemat -o, și ea a venit la Elisei, care a zis: ,,Ia-ți fiul!``

Ea s`a dus și s`a aruncat la picioarele lui, și s`a închinat pînă la pamînt. Și și -a luat fiul, și a ieșit afară.

Elisei s`a întors la Ghilgal, și în țară bîntuia o foamete. Pe cînd fiii proorocilor ședeau înaintea lui, a zis slujitorului său: ,,Pune oala cea mare, și fierbe o ciorbă pentru fiii proorocilor!``

Unul din ei a ieșit pe cîmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubețe sălbatice, pînă și -a umplut haina. Cînd s`a întors, le -a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea.

Au dat oamenilor acelora să mănînce. Dar, cum au mîncat din ciorba aceea, au strigat: ,,Omule al lui Dumnezeu, moartea este în oală!`` Și n`au putut să mănînce.

Elisei a zis: ,,Luați făină.`` A aruncat făină în oală, și a zis: ,,Dă oamenilor acestora să mănînce.`` Și nu mai era nimic vătămător în oală.

A venit un om din Baal-Șalișa. A adus pîne din cele dintîi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pîni de orz, și spice noi în sac. Elisei a zis: ,,Dă oamenilor acestora să mănînce.``

Slujitorul său a răspuns: ,,Cum pot să dau din ele la o sută de inși?`` Dar Elisei a zis: ,,Dă oamenilor să mănînce; căci așa vorbește Domnul: ,Vor mînca, și va mai rămînea.``

Atunci le -a pus pînile înainte; și au mîncat și le -a mai și rămas, după cuvîntul Domnului.