A r c h e u s . r o

Apoi am văzut un cer nou și un pămînt nou; pentrucă cerul dintîi și pămîntul dintîi pieriseră, și marea nu mai era.

Și eu am văzut coborîndu-se din cer dela Dumnezeu, cetatea sfîntă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.

Și am auzit un glas tare, care ieșea din scaunul de domnie, și zicea: ,,Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, și ei vor fi poporul Lui, și Dumnezeu însuș va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.

El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tînguire, nici țipăt, nici durere, pentrucă lucrurile dintîi au trecut.``

Celce ședea pe scaunul de domnie a zis: ,,Iată, Eu fac toate lucrurile noi.`` Și a adăugat: ,,Scrie, fiindcă aceste cuvinte sînt vrednice de crezut și adevărate.``

Apoi mi -a zis: ,,S`a isprăvit! Eu sînt Alfa și Omega, Începutul și Sfîrșitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.

Cel ce va birui, va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, și el va fi fiul Meu.

Dar cît despre fricoși, necredincioși, scîrboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, și toți mincinoșii, partea lor este în iazul, care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.``

Apoi unul din cei șapte îngeri, cari țineau cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte urgii, a venit și a vorbit cu mine, și mi -a zis: ,,Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului!``

Și m`a dus, în Duhul, pe un munte mare și înalt. Și mi -a arătat cetatea sfîntă, Ierusalimul, care se pogora din cer dela Dumnezeu,

avînd slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.

Era înconjurată cu un zid mare și înalt. Avea douăsprezece porți, și la porți, doisprezece îngeri. Și pe ele erau scrise niște nume: numele celor douăsprezece seminții ale fiilor lui Israel.

Spre răsărit erau trei porți; spre miazănoapte, trei porți; spre miazăzi, trei porți; și spre apus trei porți.

Zidul cetății avea douăsprezece temelii, și pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porțile și zidul ei.

Cetatea era în patru colțuri, și lungimea ei era cît lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, și a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea și înalțimea erau deopotrivă.

I -a măsurat și zidul, și -a găsit o sută patruzeci și patru de coți, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.

Zidul era zidit de iaspis, și cetatea era de aur curat, ca sticla curată.

Temeliile zidului cetății erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintîi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smaragd;

a cincea de sardonix: a șasea, de sardiu; a șaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.

Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr`un singur mărgăritar. Ulița cetății era de aur curat, ca sticla străvezie.

În cetate n`am văzut niciun Templu; pentrucă Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca și Mielul, sînt Templul ei.

Cetatea n`are trebuință nici de soare, nici de lună, ca s`o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, și făclia ei este Mielul.

Neamurile vor umbla în lumina ei, și împărații pămîntului își vor aduce slava și cinstea lor în ea.

Porțile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.

În ea vor aduce slava și cinstea Neamurilor.

Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăiește în spurcăciune și în minciună; ci numai cei scriși în cartea vieții Mielului.