A r c h e u s . r o

În cer s`a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna supt picioare, și cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.

Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii, și avea un mare chin ca să nască.

În cer s`a mai arătat un alt semn: iată, s`a văzut un mare balaur roș, cu șapte capete, zece coarne, și șapte cununi împărătești pe capete.

Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, și le arunca pe pămînt. Balaurul a stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentruca să -i mănînce copilul, cînd îl va naște.

Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cîrmuiască toate neamurile cu un toiag de fer. Copilul a fost răpit la Dumnezeu și la scaunul Lui de domnie.

Și femeia a fugit în pustie, într`un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute șase zeci de zile.

Și în cer s`a făcut un război. Mihail și îngerii lui s`au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s`au luptat și ei,

dar n`au putut birui; și locul lor nu li s`a mai găsit în cer.

Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satana, acela care înșeală întreaga lume, a fost aruncat pe pămînt; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.

Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: ,,Acum a venit mîntuirea, puterea și împărăția Dumnezeului nostru, și stăpînirea Hristosului Lui; pentrucă pîrîșul fraților noștri, care zi și noaptea îi pîra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.

Ei l-au biruit, prin sîngele Mielului și prin cuvîntul mărturisirii lor, și nu și-au iubit viața chiar pînăla moarte.

De aceea bucurați-vă, ceruri, și voi cari locuiți în ceruri! Vai de voi, pămînt și mare! Căci diavolul s`a pogorît la voi, cuprins de o mînie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.

Cînd s`a văzut balaurul aruncat pe pămînt, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească.

Și cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremi, și jumătatea unei vremei, departe de fața șarpelui.

Atunci șarpele a aruncat din gură apă, ca un rîu, după femeie, ca s`o ia rîul.

Dar pămîntul a dat ajutor femeii. Pămîntul și -a deschis gura, și a înghițit rîul, pe care -l aruncase balaurul din gură.

Și balaurul, mîniat pe femeie, s`a dus să facă război cu rămășița seminței ei, cari păzesc poruncile lui Dumnezeu, și țin mărturia lui Isus Hristos.