Apocalipsa 9

Apocalipsa

Capitol 10

1

Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într`un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; fața lui era ca soarele, și picioarele lui erau ca niște stîlpi de foc.

2

În mînă ținea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, și piciorul stîng pe pămînt,

3

și a strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Cînd a strigat el, cele șapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.

4

Și cînd au făcut cele șapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; și am auzit din cer un glas, care zicea: ,,Pecetluiește ce au spus cele șapte tunete, și nu scrie ce au spus!``

5

Și îngerul, pe care -l văzusem stînd în picioare pe mare și pe pămînt, și -a ridicat mîna dreaptă spre cer,

6

și a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul și lucrurile din el, pămîntul și lucrurile de pe el, marea și lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,

7

ci că în zilele în cari îngerul al șaptelea va suna din trîmbița lui, se va sfîrși taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.

8

Și glasul, pe care -l auzisem din cer, mi -a vorbit din nou, și mi -a zis: ,,Du-te de ia cărticica deschisă din mîna îngerului, care stă în picioare pe mare și pe pămînt!``

9

M`am dus la înger, și i-am cerut să-mi dea cărticica. ,,Ia -o``, mi -a zis el, ,,și mănîncă -o; ea îți va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.``

10

Am luat cărticica din mîna îngerului, și am mîncat -o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mîncat -o, mi s`a umplut pîntecele de amărăciune.

11

Apoi mi-au zis: ,,Trebuie să proorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați.``

Apocalipsa 11