A r c h e u s . r o

Cînd a rupt Mielul cea dintîi din cele șapte peceți, m`am uitat, și am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicînd cu un glas ca de tunet: ,,Vino și vezi!``

M`am uitat, și iată că s`a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s`a dat o cunună, și a pornit biruitor, și ca să biruiască.

Cînd a rupt Mielul a doua pecete, am auzit pe a doua făptură vie zicînd: ,,Vino și vezi.``

Și s`a arătat un alt cal, un cal roș. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea depe pămînt, pentru ca oamenii să se junghie unii pe alții, și i s`a dat o sabie mare.

Cînd a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură vie zicînd: ,,Vino și vezi!`` M`am uitat, și iată că s`a arătat un cal negru. Cel ce sta pe el, avea în mînă o cumpănă.

Și în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: ,,O măsură de grîu pentru un leu. Trei măsuri de orz pentru un leu! Dar să nu vatămi untdelemnul și vinul!``

Cînd a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicînd: ,,Vino și vezi!``

M`am uitat, și iată că s`a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el, se numea Moartea, și împreună cu el venea după el Locuința morților. Li s`a dat putere peste a patra parte a pămîntului, ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă și cu fiarele pămîntului.

Cînd a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut supt altar sufletele celor ce fuseseră junghiați din pricina Cuvîntului lui Dumnezeu, și din pricina mărturisirii, pe care o ținuseră.

Ei strigau cu glas tare, și ziceau: ,,Pînă cînd, Stăpîne, Tu, care ești sfînt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sîngele nostru asupra locuitorilor pămîntului?``

Fiecăruia din ei i s`a dat o haină albă, și li s`a spus să se mai odihnească puțină vreme, pînă se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, cari aveau să fie omorîți ca și ei.

Cînd a rupt Mielul pecetea a șasea, m`am uitat, și iată că s`a făcut un mare cutremur de pămînt. Soarele s`a făcut negru ca un sac de păr, luna s`a făcut toată ca sîngele,

și stelele au căzut din cer pe pămînt, cum cad smochinele verzi din pom, cînd este scuturat de un vînt puternic.

Cerul s`a strîns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Și toți munții și toate ostroavele s`au mutat din locurile lor.

Împărații pămîntului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s`au ascuns în peșteri și în stîncile munților.

Și ziceau munților și stîncilor: ,,Cădeți peste noi, și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mînia Mielului;

căci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, și cine poate sta în picioare?``