A r c h e u s . r o

Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile cari nu se văd.

Pentrucă prin aceasta, cei din vechime au căpătat o bună mărturie.

Prin credință pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvîntul lui Dumnezeu, așa că tot ce se vede n`a fost făcut din lucruri cari se văd.

Prin credință a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decît Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Și prin ea vorbește el încă, măcar că este mort.

Prin credință a fost mutat Enoh de pe pămînt, ca să nu vadă moartea. Și n`a mai fost găsit, pentrucă Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.

Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, și că răsplătește pe cei ce -L caută.

Prin credință Noe, cînd a fost înștiințat de Dumnezeu despre lucruri cari încă nu se vedeau, și, plin de o teamă sfîntă, a făcut un chivot ca să-și scape casa; prin ea, el a osîndit lumea, și a ajuns moștenitor al neprihănirii care se capătă prin credință.

Prin credință Avraam, cînd a fost chemat să plece într`un loc, pe care avea să -L ia ca moștenire, a ascultat, și a plecat fără să știe unde se duce.

Prin credință a venit și s`a așezat el în țara făgăduinței, ca într`o țară care nu era a lui, și a locuit în corturi, ca și Isaac și Iacov, cari erau împreună moștenitori cu el ai aceleiaș făgăduințe.

Căci el aștepta cetatea care are temelii tari, al cărei meșter și ziditor este Dumnezeu.

Prin credință și Sara, cu toată vîrsta ei trecută, a primit putere să zămislească, fiindcă a crezut în credincioșia Celui ce -i făgăduise.

De aceea, dintr`un singur om, și încă un om aproape mort, s`a născut o sămînță în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra.

În credință au murit toți aceștia, fără să fi căpătat lucrurile făgăduite: ci doar le-au văzut și le-au urat de bine de departe, mărturisind că sînt străini și călători pe pămînt.

Cei ce vorbesc în felul acesta, arată deslușit că sînt în căutarea unei patrii.

Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieșiseră, negreșit că ar fi avut vreme să se întoarcă în ea.

Dar doreau o patrie mai bună, adică o patrie cerească. De aceea lui Dumnezeu nu -I este rușine să Se numească Dumnezeul lor, căci le -a pregătit o cetate.

Prin credință a adus Avraam jertfă pe Isaac, cînd a fost pus la încercare: el, care primise făgăduințele cu bucurie, a adus jertfă pe singurul lui fiu!

El căruia i se spusese: ,,În Isaac vei avea o sămînță care-ți va purta numele!``

Căci se gîndea că Dumnezeu poate să învieze chiar și din morți: și, drept vorbind, ca înviat din morți l -a primit înapoi.

Prin credință a dat Isaac lui Iacov și Esau o binecuvîntare, care avea în vedere lucrurile viitoare.

Prin credință Iacov, cînd a murit, a binecuvîntat pe fiecare din fiii lui Iosif, și ,,s`a închinat, rezemat pe vîrful toiagului său.``

Prin credință a pomenit Iosif, cînd i s`a apropiat sfîrșitul, de ieșirea fiilor lui Israel din Egipt, și a dat porunci cu privire la oasele sale.

Prin credință a fost ascuns Moise trei luni de părinții lui, cînd s`a născut: pentrucă vedeau că era frumos copilul, și nu s`au lăsat înspăimîntați de porunca împăratului.

Prin credință Moise, cînd s`a făcut mare, n`a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon,

ci a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decît să se bucure de plăcerile de o clipă ale păcatului.

El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăție decît comorile Egiptului, pentrucă avea ochii pironiți spre răsplătire.

Prin credință a părăsit el Egiptul, fără să se teamă de mînia împăratului; pentrucă a rămas neclintit, ca și cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut.

Prin credință a prăznuit el Paștele și a făcut stropirea sîngelui, pentruca Nimicitorul celor întîi născuți să nu se atingă de ei.

Prin credință au trecut ei marea Roșie ca pe uscat, pe cînd Egiptenii, cari au încercat s`o treacă, au fost înghițiți.

Prin credință au căzut zidurile Ierihonului, după ce au fost ocolite șapte zile.

Prin credință n`a perit curva Rahav împreună cu cei răzvrătiți, pentrucă găzduise iscoadele cu bunăvoință.

Și ce voi mai zice? Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aș vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftaie, de David, de Samuel și de prooroci!

Prin credință au cucerit ei împărății, au făcut dreptate, au căpătat făgăduințe, au astupat gurile leilor,

au stins puterea focului, au scăpat de ascuțișul săbiei, s`au vindecat de boli, au fost viteji în războaie, au pus pe fugă oștirile vrăjmașe.

Femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n`au vrut să primească izbăvirea, care li se dădea, și au fost chinuiți.

Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare;

au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu ferestrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți, -

ei, de cari lumea nu era vrednică-au rătăcit prin pustiuri, prin munți, prin peșteri și prin crăpăturile pămîntului.

Toți aceștia, măcarcă au fost lăudați pentru credința lor, totuș n`au primit ce le fusese făgăduit;

pentrucă Dumnezeu avea în vedere ceva mai bun pentru noi, ca să n`ajungă ei la desăvîrșire fără noi.