A r c h e u s . r o

Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n`aș avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor.

Și chiar dacă aș avea darul proorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința așa încît să mut și munții, și n`aș avea dragoste, nu sînt nimic.

Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n`aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,

nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndește la rău,

nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,

acopere totul, crede totul, nădăjduiește totul, sufere totul.

Dragostea nu va pieri niciodată. Proorociile se vor sfîrși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfîrșit.

Căci cunoaștem în parte, și proorocim în parte;

dar cînd va veni ce este desăvîrșit, acest ,,în parte`` se va sfîrși.

Cînd eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m`am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

Acum, vedem ca într`o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.

Acum dar rămîn aceste trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.