A r c h e u s . r o

Așa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poți desvinovăți; căci prin faptul că judeci pe altul, te osîndești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.

Știm, în adevăr, că judecata lui Dumnezeu împotriva celor ce săvîrșesc astfel de lucruri, este potrivită cu adevărul.

Și crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvîrșesc astfel de lucruri, și pe cari le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?

Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu,

care va răsplăti fiecăruia după faptele lui.

Și anume, va da viața vecinică celor ce, prin stăruința în bine, caută slava, cinstea și nemurirea;

și va da mînie și urgie celor ce, din duh de gîlceavă, se împotrivesc adevărului și ascultă de nelegiuire.

Necaz și strîmtorare va veni peste orice suflet omenesc care face răul: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Slavă, cinste și pace va veni însă peste oricine face binele: întîi peste Iudeu, apoi peste Grec.

Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului.

Toți ceice au păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; și toți ceice au păcătuit avînd lege, vor fi judecați după lege.

Pentrucă nu cei ce aud Legea, sînt neprihăniți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiți neprihăniți.

Cînd Neamurile, măcar că n`au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n`au o lege, își sînt singuri lege;

și ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturisește cugetul lor și gîndurile lor, cari sau se învinovățesc sau se desvinovățesc între ele.

Și faptul acesta se va vedea în ziua cînd, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Tu, care te numești Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,

care cunoști voia Lui, care știi să faci deosebire între lucruri, pentrucă ești învățat de Lege;

tu, care te măgulești că ești călăuza orbilor, lumina celor ce sînt în întunerec,

povățuitorul celor fără minte, învățătorul celor neștiutori, pentrucă în Lege ai dreptarul cunoștinței depline și al adevărului; -

tu deci, care înveți pe alții, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care propovăduiești: ,,Să nu furi,`` furi?

Tu care zici: ,,Să nu preacurvești,`` preacurvești? Tu, căruia ți -e scîrbă de idoli, le jăfuiești templele?

Tu, care te fălești cu Legea, necinstești pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

Căci ,,din pricina voastră este hulit Numele lui Dumnezeu între Neamuri``, după cum este scris.

Tăierea împrejur, negreșit, este de folos, dacă împlinești Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur.

Dacă deci, cel netăiat împrejur păzește poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur?

Cel netăiat împrejur din naștere, care împlinește Legea, nu te va osîndi el pe tine, care o calci, măcar că ai slova Legii și tăierea împrejur?

Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; și tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne.

Ci Iudeu este acela care este Iudeu înlăuntru; și tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu își scoate lauda nu dela oameni, ci dela Dumnezeu.