A r c h e u s . r o

Cînd a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, și, dupăce le -a dat sfaturi, și -a luat ziua bună dela ei, și a plecat în Macedonia.

A străbătut ținutul acesta, și a dat ucenicilor o mulțime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,

unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s`a hotărît să se întoarcă prin Macedonia.

Avea ca tovarăși pînă în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh și Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum și Tihic și Trofim cari erau din Asia.

Aceștia au luat -o înainte, și ne-au așteptat la Troa.

Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, și, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat șapte zile.

În ziua dintîi a săptămînii, eram adunați la olaltă ca să frîngem pînea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, și și -a lungit vorbirea pînă la miezul nopții.

În odaia de sus, unde eram adunați, erau multe lumini.

Și un tînăr, numit Eutih, care ședea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, și a fost ridicat mort.

Dar Pavel s`a pogorît, s`a repezit spre el, l -a luat în brațe, și a zis: ,,Nu vă tulburați, căci sufletul lui este în el.``

După ce s`a suit iarăș, a frînt pînea, a cinat, și a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat.

Flăcăul a fost adus viu, și lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri.

Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, și am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întîlnim din nou; pentrucă el trebuia să facă drumul pe jos.

Cînd s`a întîlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, și ne-am dus la Mitilene.

De aici am mers pe mare, și a doua zi am ajuns în fața insulei Chios. În ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, și a doua zi am venit la Milet.

Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă -i va fi cu putință, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.

Însă din Milet, Pavel a trimes la Efes, și a chemat pe presbiterii Bisericii.

Cînd au venit la el, le -a zis: ,,Știți cum m`am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintîi, în care am pus piciorul pe pămîntul Asiei.

Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, și în mijlocul încercărilor, pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor.

Știți că n`am ascuns nimic din ce vă era de folos, și nu m`am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case,

și să vestesc Iudeilor și Grecilor: pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos.

Și acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întîmpla acolo.

Numai, Duhul Sfînt mă înștiințează din cetate în cetate că mă așteaptă lanțuri și necazuri.

Dar eu nu țin numai decît la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfîrșesc cu bucurie calea și slujba, pe care am primit -o dela Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.

Și acum, știu că nu-mi veți mai vedea fața, voi toți aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu.

De aceea vă mărturisesc astăzi, că sînt curat de sîngele tuturor.

Căci nu m`am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

Luați seama dar la voi înșivă și la toată turma peste care v`a pus Duhul Sfînt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriți Biserica Domnului, pe care a cîștigat -o cu însuș sîngele Său.

Știu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori, cari nu vor cruța turma;

și se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învăța lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

De aceea vegheați, și aduceți-vă aminte că, timp de trei ani, zi și nopate, n`am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.

Și acum, fraților, vă încredințez în mîna lui Dumnezeu și a Cuvîntului harului Său, care vă poate zidi sufletește, și vă poate da moștenirea împreună cu toți cei sfințiți.

N`am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.

Singuri știți că mînile acestea au lucrat pentru trebuințele mele și ale celor ce erau cu mine.

În toate privințele v`am dat o pildă, și v`am arătat că, lucrînd astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi, și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuș a zis: ,Este mai ferice să dai decît să primești.``

După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, și s`a rugat împreună cu ei toți.

Și au izbucnit cu toții în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, și l-au sărutat.

Căci erau întristați mai ales de vorba, pe care le -o spusese el, că nu -i vor mai vedea fața. Și l-au petrecut pînă la corabie.