A r c h e u s . r o

În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea.

Înscrierea aceasta s`a făcut întîia dată pe cînd era dregător în Siria Quirinius.

Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui.

Iosif s`a suit și el din Galilea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudea, în cetatea lui David, numită Betleem, -pentrucă era din casa și din seminția lui David, -

să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată.

Pe cînd erau ei acolo, s`a împlinit vremea cînd trebuia să nască Maria.

Și a născut pe Fiul ei cel întîi născut, L -a înfășat în scutece și L -a culcat într`o iesle, pentrucă în casa de poposire nu era loc pentru ei.

În ținutul acela erau niște păstori, cari stăteau afară în cîmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.

Și iată că un înger al Domnului s`a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s`au înfricoșat foarte tare.

Dar îngerul le -a zis: ,,Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul:

astăzi în cetatea lui David, vi s`a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul.

Iată semnul, după care -L veți cunoaște: veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într`o iesle.``

Și deodată, împreună cu îngerul s`a unit o mulțime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, și zicînd:

,,Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pace pe pămînt între oamenii plăcuți Lui.``

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: ,,Haidem să mergem pînă la Betleem, și să vedem ce ni s`a spus și ce ne -a făcut cunoscut Domnul.``

S`au dus în grabă, și au găsit pe Maria, pe Iosif, și pruncul culcat în iesle.

După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc.

Toți ceice i-au auzit, s`au mirat de cele ce le spuneau păstorii.

Maria păstra toate cuvintele acelea, și se gîndea la ele în inima ei.

Și păstorii s`au întors, slăvind și lăudînd pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră și văzuseră, și cari erau întocmai cum li se spusese.

Cînd a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur pruncul, I-au pus numele ISUS, nume, care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pîntece.

Și, cînd s`au împlinit zilele pentru curățirea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să -L înfățișeze înaintea Domnului, -

după cum este scris în Legea Domnului: ,,Orice întîi născut de partea bărbătească va fi închinat Domnului``,

și ca să aducă jertfă: o păreche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului.

Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfîntă, și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mîngîierea lui Israel, și Duhul Sfînt era peste el.

Duhul Sfînt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului.

El a venit în Templu, mînat de Duhul. Și, cînd au adus părinții înlăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea,

Simeon L -a luat în brațe, a binecuvîntat pe Dumnezeu, și a zis:

,,Acum, slobozește în pace pe robul Tău, Stăpîne, după cuvîntul Tău.

Căci au văzutochii mei mîntuirea Ta,

pe care ai pregătit -o să fie, înaintea tuturor popoarelor,

lumina care să lumineze neamurile, și slava poporului Tău Israel.``

Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile cari se spuneau despre El.

Simeon i -a binecuvîntat, și a zis Mariei, mama Lui: ,,Iată, Copilul acesta este rînduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel, și să fie un semn, care va stîrni împotrivire.

Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gîndurile multor inimi.``

Mai era acolo și o proorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vîrstă, și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei.

Rămasă văduvă, și fiind în vîrstă de optzeci și patru ani, Ana nu se depărta de Templu, și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni.

A venit și ea în acelaș ceas, și a început să laude pe Dumnezeu, și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mîntuirea Ierusalimului.

După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif și Maria s`au întors în Galilea, în cetatea lor Nazaret.

Iar Pruncul creștea și se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El.

Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paștelor.

Cînd a fost El de doisprezece ani, s`au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului.

Apoi, dupăce au trecut zilele praznicului, pe cînd se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinții Lui n`au băgat de seamă lucrul acesta.

Au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie, și au mers cale de o zi, și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor.

Dar nu L-au găsit, și s`au întors la Ierusalim să -L caute.

După trei zile, L-au găsit în Templu, șezînd în mijlocul învățătorilor, ascultîndu -i și punîndu-le întrebări.

Toți cari -L auzeau, rămîneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui.

Cînd L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui I -a zis: ,,Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare.``

El le -a zis: ,,Dece M`ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?``

Dar ei n`au înțeles spusele Lui.

Apoi S`a pogorît împreună cu ei, a venit la Nazaret, și le era supus. Mamă-Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei.

Și Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor.