Matei
Capitol 18 | |
1 |
În clipa aceea, ucenicii s`au apropiat de Isus, și L-au întrebat: ,,Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?`` |
2 |
Isus a chemat la El un copilaș, l -a pus în mijlocul lor, |
3 |
și le -a zis: ,,Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. |
4 |
Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. |
5 |
Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu, Mă primește pe Mine. |
6 |
Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, și să fie înecat în adîncul mării. |
7 |
Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! |
8 |
Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le și leapădă-le dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decît să ai două mîni sau două picioare, și să fii aruncat în focul vecinic. |
9 |
Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l și leapădă -l dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, și să fii aruncat în focul gheenei. |
10 |
Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea fața Tatălui Meu care este în ceruri. |
11 |
Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut. |
12 |
Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi, și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți, și se duce să caute pe cea rătăcită? |
13 |
Și, dacă i se întîmplă s`o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci și nouă, cari nu se rătăciseră. |
14 |
Tot așa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din acești micuți. |
15 |
Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră -l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai cîștigat pe fratele tău. |
16 |
Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentruca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. |
17 |
Dacă nu vrea să asculte de ei, spune -l Bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn și ca un vameș. |
18 |
Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pămînt, va fi legat în cer; și orice veți deslega pe pămînt, va fi deslegat în cer. |
19 |
Vă mai spun iarăș, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. |
20 |
Căci acolo unde sînt doi sau trei adunați în Numele Meu, sînt și Eu în mijlocul lor.`` |
21 |
Atunci Petru s`a apropiat de El, și I -a zis: ,,Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la șapte ori?`` |
22 |
Isus i -a zis: ,,Eu nu-ți zic pînă la șapte ori, ci pînă la șaptezeci de ori cîte șapte. |
23 |
Deaceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi. |
24 |
A început să facă socoteala, și i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni. |
25 |
Fiindcă el n`avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să -l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, și tot ce avea, și să se plătească datoria. |
26 |
Robul s`a aruncat la pămînt, i s`a închinat, și a zis: ,Doamne, mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti tot.` |
27 |
Stăpînul robului aceluia, făcîndu -i-se milă de el, i -a dat drumul, și i -a iertat datoria. |
28 |
Robul acela, cînd a ieșit afară, a întîlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care -i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, și -l strîngea de gît, zicînd: ,Plătește-mi ce-mi ești dator.` |
29 |
Tovarășul lui s`a aruncat la pămînt, îl ruga, și zicea: ,Mai îngăduiește-mă, și-ți voi plăti.` |
30 |
Dar el n`a vrut, ci s`a dus și l -a aruncat în temniță, pînă va plăti datoria. |
31 |
Cînd au văzut tovarășii lui cele întîmplate, s`au întristat foarte mult, și s`au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute. |
32 |
Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, și i -a zis: ,Rob vicelan! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m`ai rugat. |
33 |
Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?` |
34 |
Și stăpînul s`a mîniat și l -a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora. |
35 |
Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.`` |