Zaharia
Capitol 11 | |
1 |
Deschide-ți porțile, Libanule, ca să-ți mănînce focul cedrii! |
2 |
Vaită-te, chiparosule, căci cedrul a căzut, și cei falnici sînt nimiciți! Văitați-vă, stejari din Basan, căci pădurea cea nepătrunsă a fost dată jos! |
3 |
Păstorii scot strigăte de jale, pentrucă li s`a nimicit fala; puii de lei mugesc, căci desișul Iordanului este nimicit. |
4 |
Așa vorbește Domnul, Dumnezeul meu: ,,Paște oile de tăiat! |
5 |
Căci cei ce le cumpără le taie și nu se simt vinovați. Și cel ce le vinde zice: ...Binecuvîntat să fie Domnul, căci mă îmbogățesc!... Și păstorii lor nu le cruță. |
6 |
Căci nu mai am milă de locuitorii țării, -zice Domnul: ...Ci iată, dau pe oameni, pe unii în mînile altora și în mînile împăratului lor; ei vor pustii țara, și n`o vor izbăvi din mînile lor. |
7 |
Atunci M`am apucat să pasc oile de tăiat, în adevăr cele mai ticăloase din turmă. Am luat două toiege: pe unul l-am numit ...Îndurare,... iar pe celalt l-am numit ...Legămînt.... Și am păscut oile. |
8 |
Am nimicit cu desăvîrșire pe cei trei păstori într`o lună: sufletul Meu nu -i mai răbda, și se scîrbise și sufletul lor de Mine. |
9 |
Și am zis: ...Nu vă mai pot paște! Cea care are să moară, să moară, cea care are să piară să piară, și cele ce mai rămîn, să se mănînce unele pe altele!... |
10 |
Mi-am luat toiagul ...Îndurare,... și l-am rupt, ca să rup legămîntul Meu, pe care -l încheiasem cu toate popoarele. |
11 |
Și cînd s`a rupt în ziua aceea, nenorocitele acelea de oi, cari au luat seama la Mine, au cunoscut astfel că acesta era Cuvîntul Domnului. |
12 |
Eu le-am zis: ...Dacă găsiți cu cale, dați-Mi plata; dacă nu, nu Mi -o dați!... Și Mi-au cîntărit, ca plată, trei zeci de arginți. |
13 |
Dar Domnul Mi -a zis: ...Aruncă olarului prețul acesta scump, cu care M`au prețuit!... Și am luat cei trei zeci de arginți, și i-am aruncat în casa Domnului, pentru olar. |
14 |
Apoi Mi-am rupt la doilea toiag ...Legămînt,... ca să rup frăția dintre Iuda și Israel. |
15 |
Domnul mi -a zis: ...Ia și uneltele unui păstor nebun! |
16 |
Căci iată că voi ridica în țară un păstor, căruia nu -i va păsa de oile cari pier; nu se va duce să caute pe cele mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele sănătoase; ci va mînca din carnea celor mai grase, și nu le va mai lăsa decît copitele! |
17 |
Vai de păstorul de nimic, care își părăsește oile! Să cadă sabia pe brațul lui și pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce brațul de tot, și să i se stingă ochiul drept! |