A r c h e u s . r o

Lucrul acesta n`a plăcut deloc lui Iona, și s`a mîniat.

S`a rugat Domnului, și a zis: ,,Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu cînd eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să -l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător, și bogat în bunătate, și că Te căiești de rău!

Acum, Doamne, ia-mi viața, căci vreau mai bine să mor decît să trăiesc!``

Domnul a răspuns: ,,Bine faci Tu de te mînii?``

Și Iona a ieșit din cetate, și s`a așezat la răsărit de cetate. Acolo și -a făcut un umbrar, și a stătut supt el, pînă va vedea ce are să se întîmple cu cetatea.

Domnul Dumnezeu a făcut să crească un curcubete, care s`a ridicat peste Iona, ca să facă umbră capului lui și să -l facă să -i treacă mînia. Iona s`a bucurat foarte mult de curcubetele acesta.

Dar a doua zi, la răsăritul soarelui, Dumnezeu a adus un verme, care a înțepat curcubetele, și curcubetele s`a uscat.

Cînd a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vînt uscat dela răsărit, și soarele a bătut peste capul lui Iona, și Iona a leșinat. Atunci a dorit să moară, și a zis: ,,Mai bine să mor decît să trăiesc!``

Dar Dumnezeu a zis lui Iona: ,,Bine faci tu de te mînii din pricina curcubetelui?`` El a răspuns: ,,Da, bine fac că mă mînii pînă la moarte!``

Atunci și Domnul a zis: ,,Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te -a costat nici o trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într`o noapte s`a născut și într`o noapte a pierit.

Și mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, cari nu știu să deosebească dreapta de stînga lor, afară de o mulțime... de vite!`