Plingerile lui Ieremia
Capitol 4 | |
1 |
Vai! cum s`a înegrit aurul, și cum s`a schimbat aurul cel curat! Cum s-au risipit pietrele sfîntului Locaș pela toate colțurile ulițelor! |
2 |
Cum sînt priviți acum fiii Sionului, cei aleși și prețuiți ca aurul curat altă dată, cum sînt priviți acum, vai! Ca niște vase de pămînt, și ca o lucrare făcută de mînile olarului! |
3 |
Chiar și șacalii își apleacă țîța, și dau să sugă puilor lor; dar fiica poporului meu a ajuns fără milă, ca struții din pustie. |
4 |
Limba sugătorului i se lipește de cerul gurii, uscată de sete; copiii cer pîne, dar nimeni nu le -o dă. |
5 |
Ceice se hrăneau cu bucate alese, leșină pe ulițe. Ceice fuseseră crescuți crescuți în purpură se bucură acum de o grămadă de gunoi! |
6 |
Căci vina fiicei poporului meu este mai mare decît păcatul Sodomei, care a fost nimicită într`o clipă, fără să fi pus cineva mîna pe ea. |
7 |
Voivozii ei erau mai strălucitori decît zăpada, mai albi decît laptele; trupul le era mai roș decît mărgeanul; fața le era ca safirul. |
8 |
Dar acum înfățișarea le este mai negricioasă decît funinginea; așa că nu mai sînt cunoscuți pe ulițe, pielea le este lipită de oase, uscată ca lemnul. |
9 |
Ceice pier uciși de sabie sînt mai fericiți decît ceice pier de foame, cari cad sleiți de puteri, din lipsa roadelor cîmpului! |
10 |
Femeile, cu toată mila lor, își fierb copiii, cari le slujesc ca hrană, în mijlocul prăpădului fiicei poporului meu. |
11 |
Domnul Și -a sleit urgia, Și -a vărsat mînia aprinsă; a aprins în Sion un foc, care -i mistuie temeliile. |
12 |
Împărații pămîntului n`ar fi crezut și nici unul din locuitorii lumii n`ar fi crezut că protivnicul, care -l împresura, are să intre pe porțile Ierusalimului. |
13 |
Iată roada păcatelor proorocilor săi, a nelegiuirilor preoților săi, cari au vărsat în mijlocul lui sîngele celor neprihăniți! |
14 |
Rătăceau ca orbii pe ulițe, mînjiți de sînge, așa că nimeni nu putea să se atingă de hainele lor. |
15 |
,,Depărtați-vă, necuraților!`` li se striga, ,,la o parte, la o parte, nu vă atingeți de noi!`` Cînd fugeau pribegind încoace și încolo, printre neamuri, se spunea: ,,Să nu mai locuiască aici!`` |
16 |
În mînia Lui Domnul i -a împrăștiat și nu-Și mai îndreaptă privirile spre ei! Vrăjmașul n`a căutat la fața preoților, nici n`a avut milă de cei bătrîni. |
17 |
Și acolo ni se sfîrșeau ochii, și așteptam zădarnic ajutor! Privirile ni se îndreptau cu nădejde spre un neam, care totuș nu ne -a izbăvit. |
18 |
Ne pîndeau pașii, ca să ne împiedice să mergem pe ulițele noastre; ni se apropia sfîrșitul, ni se împliniseră zilele... Da, ne venise sfîrșitul! |
19 |
Prigonitorii noștri erau mai iuți de cît vulturii cerului. Ne-au fugărit pe munți, și ne-au pîndit în pustie. |
20 |
Suflarea vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins în gropile lor, el, despre care ziceam: ,,Vom trăi supt umbra lui printre neamuri.`` |
21 |
,,Bucură-te și saltă de bucurie, fiica Edomului, care louiește în țara Uț! Dar și la tine va trece potirul, și tu te vei îmbăta, și te vei desgoli! |
22 |
Fiica Sionului, nelegiuirea îți este ispășită: El nu te va mai trimete în robie. Dar ție, fiica Edomului, îți va pedepsi nelegiuirea; și îți va da pe față păcatele.`` |