Cintarea cintarilor
Capitol 7 | |
1 |
Ce frumoase îți sînt picioarele în încălțămintea ta, fată de domn! Marginile rotunde ale coapsei tale sînt ca niște lănțișoare de pus la gît, lucrate de mînile unui meșter iscusit. |
2 |
Pîntecele tău este un pahar rotund, de unde nu lipsește vinul mirositor; trupul tău este un snop de grîu, încins cu crini. |
3 |
Amîndouă țîțele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare. |
4 |
Gîtul tău este ca un turn de fildeș; ochii tăi sînt ca iazurile Hesbonului, de lîngă poarta Bat-Rabim; nasul tău este ca turnul Libanului, care privește spre Damasc. |
5 |
Capul tău este cum e Carmelul, și părul capului tău este ca purpura împărătească: pînă și un împărat ar fi înlănțuit de pletele tale!... |
6 |
Ce frumoasă și ce plăcută ești, tu, iubito, în mijlocul desfătărilor! |
7 |
Statura ta este ca finicul, și țîțele tale ca niște struguri. |
8 |
Îmi zic: ,,Mă voi sui în finic, și -i voi apuca crăcile!`` Atunci țîțele tale vor fi ca strugurii din vie, mirosul suflării tale ca al merelor. |
9 |
Și gura ta toarnă un vin ales, care curge lin ca răspuns la desmierdările mele, și alunecă pe buzele noastre cînd adormim! |
10 |
Eu sînt a iubitului meu, și el dorește de mine. |
11 |
Vino, iubitule, haidem să ieșim pe cîmp, să mînem noaptea în sate! |
12 |
Dis de dimineață ne vom duce la vii, să vedem dacă a înmugurit via, dacă s`a deschis floarea, și dacă au înflorit rodiile. Acolo îți voi da dragostea mea. |
13 |
Mandragorele își răspîndesc mirosul, și deasupra ușii avem tot felul de roade bune, noi și vechi, pe cari, pentru tine, iubitule, le-am păstrat. |