A r c h e u s . r o

Ce frumoasă ești, iubito, ce frumoasă ești! Ochii tăi sînt ochi de porumbiță, supt măhrama ta. Părul tău este ca o turmă de capre, poposită pe coama muntelui Galaad.

Dinții tăi sînt ca o turmă de oi tunse, cari ies din scăldătoare, toate cu gemeni, și nici una din ele nu este stearpă.

Buzele tale sînt ca un fir de cîrmîz, și gura ta este drăguță; obrazul tău este ca o jumătate de rodie, supt măhrama ta.

Gîtul tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă de arme; o mie de scuturi atîrnă de el, toate scuturi de viteji.

Amîndouă țîțele tale sînt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare, cari pasc între crini.

Pînă se răcorește ziua, și pînă fug umbrele, voi veni la tine, munte de mir, și la tine, deal de tămîie.

Ești frumoasă de tot, iubito, și n`ai nici un cusur.

Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Privește din vîrful muntelui Amana, din vîrful muntelui Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor!

Mi-ai răpit inima, soro, mireaso, mi-ai răpit inima numai cu o privire, numai cu unul din lănțișoarele dela gîtul tău!

Ce lipici în desmierdările tale, soro, mireaso! Desmierdările tale prețuiesc mai mult decît vinul, și mirezmele tale sînt mai plăcute decît toate miroznele!

Miere picură din buzele tale, mireaso, miere și lapte se află supt limba ta, și mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

Ești o grădină închisă, soro, mireaso, un izvor închis, o fîntînă pecetluită.

Odraslele tale sînt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade, mălini negri și nard;

nard și șofran, trestie mirositoare și scorțișoară, cu tot felul de tufari de tămîie, smirnă și aloe, cu cele mai alese mirezme.

O fîntînă din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.

Scoală-te, crivățule! Vino, vîntule de miazăzi! Suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! -Să intre iubitul meu în grădina lui, și să mănînce din roadele ei alese! -