Cintarea cintarilor
Capitol 2 | |
1 |
Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. - |
2 |
Ca un crin în mijlocul spinilor, așa este iubita mea între fete. - |
3 |
Ca un măr între copacii pădurii, așa este prea iubitul meu între tineri. Cu așa drag stau la umbra lui, și rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. |
4 |
El m`a dus în casa de ospăț, și dragostea era steagul fluturat peste mine. |
5 |
Întăriți-mă cu turte de struguri, înviorați-mă cu mere, căci sînt bolnavă de dragostea lui. |
6 |
Să-și pună mîna stîngă supt capul meu, și să mă îmbrățișeze cu dreapta lui! - |
7 |
Vă jur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele și cerboaicele de pe cîmp: nu stîrniți, nu treziți dragostea, pînă nu vine ea! - |
8 |
Aud glasul prea iubitului meu! Iată -l că vine, sărind peste munți, săltînd pe dealuri. |
9 |
Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată -l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele. |
10 |
Prea iubitul meu vorbește și-mi zice: Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! |
11 |
Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, și s`a dus. |
12 |
Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se aude glasul turturicii în cîmpiile noastre. |
13 |
Se pîrguiesc roadele în smochin, și viile înflorite își răspîndesc mirosul. Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso. |
14 |
Porumbiță din crăpăturile stîncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor, arată-mi fața ta, și fă-mă să-ți aud glasul! Căci glasul tău este dulce, și fața ta plăcută. |
15 |
Prindeți-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strică viile; căci viile noastre sînt în floare. |
16 |
Prea iubitul meu este al meu, și eu sînt a lui; el își paște turma între crini. |
17 |
Pînă la răcoarea zilei, și pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sai ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munții ce ne despart. |