A r c h e u s . r o

Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.

Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul,

mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!

Trage-mă după tine! Și haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli și ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul! Pe drept ești iubit.

Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului, și cum sînt covoarele lui Solomon.

Nu vă uitați că sînt așa de negricioasă, căci m`a ars soarele. Fiii mamei mele s`au mîniat pe mine, și m`au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseții mele n`am păzit -o.

Spune-mi tu, pe care te iubește inima mea, unde îți paști oile, unde te odihnești la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarășilor tăi? -

Dacă nu știi, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieși pe urmele oilor, și paște-ți iezii lîngă colibele păstorilor.

Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.

Ce frumoși îți sînt obrajii în mijlocul lănțișoarelor dela gît, și ce frumos îți este gîtul în mijlocul șirurilor de mărgăritare!

Îți vom face deci lănțișoare de aur, cu stropituri de argint. -

Cît stă împăratul la masa lui, nardul meu își răspîndește mirosul.

Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihnește între țîțele mele.

Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniță, din viile din En-Ghedi. -

Ce frumoasă ești, iubito, uite ce frumoasă ești, cu ochii tăi de porumbiță! -

Ce frumos ești, prea iubitule, ce plăcut ești! Verdeața este patul nostru! -

Cedrii sînt grinzile caselor noastre, și chiparoșii sînt pardoselele noastre. -