Proverbele
Capitol 26 | |
1 |
Cum nu se potrivesc zăpada vara, și ploaia în timpul secerișului, așa nu se potrivește slava pentru un nebun. |
2 |
Cum sare vrabia încoace și încolo și cum sboară rîndunica, așa nu nimerește blestemul neîntemeiat. - |
3 |
Biciul este pentru cal, frîul pentru măgar, și nuiaua pentru spinarea nebunilor. - |
4 |
Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni și tu cu el. - |
5 |
Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înțelept. - |
6 |
Celce trimete o solie printr`un nebun, își taie singur picioarele, și bea nedreptatea. - |
7 |
Cum sînt picioarele ologului, așa este și o vorbă înțeleaptă în gura unor nebuni. - |
8 |
Cum ai pune o piatră în praștie, așa este cînd dai mărire unui nebun. - |
9 |
Ca un spin care vine în mîna unui om beat, așa este o vorbă înțeleaptă în gura nebunilor. - |
10 |
Ca un arcaș care rănește pe toată lumea, așa este celce tocmește pe nebuni și pe întîii veniți. - |
11 |
Cum se întoarce cînele la ce a vărsat, așa se întoarce nebunul la nebunia lui. - |
12 |
Dacă vezi un om care se crede înțelept, poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decît pentru el. - |
13 |
Leneșul zice: ,,Afară este un leu, pe ulițe este un leu! |
14 |
Cum se învîrtește ușa pe țîțînile ei, așa se învîrtește leneșul în patul lui. |
15 |
Leneșul își vîră mîna în blid, și -i vine greu s`o ducă iarăș la gură. - |
16 |
Leneșul se crede mai înțelept decît șapte oameni cari răspund cu judecată. |
17 |
Un trecător care se amestecă într`o ceartă care nu -l privește, este ca unul care apucă un cîne de urechi. |
18 |
Ca nebunul care aruncă săgeți aprise și ucigătoare, |
19 |
așa este omul care înșală pe aproapele său, și apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!`` - |
20 |
Cînd nu mai sînt lemne, focul se stinge; și cînd nu mai este niciun clevetitor, cearta se potolește. |
21 |
După cum cărbunele face jăratic, și lemnul foc, tot așa și omul gîlcevitor aprinde cearta. |
22 |
Cuvintele clevetitorului sînt ca niște prăjituri, alunecă pînă în fundul măruntaielor. - |
23 |
Ca zgura de argint pusă pe un ciob de pămînt, așa sînt buzele aprinse și o inimă rea. |
24 |
Celce urăște se preface cu buzele lui, și înlăuntrul lui pregătește înșelăciunea. |
25 |
Cînd îți vorbește cu glas dulce, nu -l crede, căci șapte urîciuni sînt în inima lui. |
26 |
Chiar dacă-și ascunde ura în prefăcătorie, totuș răutatea lui se va descoperi în adunare. - |
27 |
Cine sapă groapa altuia cade el în ea, și piatra se întoarce peste cel ce o prăvălește. |
28 |
Limba mincinoasă urăște pe cei pe cari -i doboară ea, și gura lingușitoare pregătește pieirea. - |