A r c h e u s . r o

Fiule, dacă te-ai pus chezaș pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

dacă ești legat prin făgăduința gurii tale, dacă ești prins de cuvintele gurii tale,

fă totuș lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu fața la pămînt, și stăruiește de el.

Nu da somn ochilor tăi, nici ațipire pleoapelor tale!

Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, și ca pasărea din mîna păsărarului...

Du-te la furnică, leneșule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, și înțelepțește-te!

Ea n`are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;

totuș își pregătește hrana vara, și strînge de ale mîncării în timpul secerișului.

Pînă cînd vei sta culcat, leneșule? Cînd te vei scula din somnul tău?

Să mai dormi puțin, să mai ațipești puțin, să mai încrucișezi puțin mînile ca să dormi!...

Și sărăcia vine peste tine, ca un hoț, și lipsa, ca un om înarmat.

Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

clipește din ochi, dă din picior, și face semne cu degetele.

Răutatea este în inima lui, urzește lucrurile rele într`una, și stîrnește certuri.

De aceea nimicirea îi va veni pe neașteptate; va fi zdrobit deodată, și fără leac.

Șase lucruri urăște Domnul, și chiar șapte Îi sînt urîte:

ochii trufași, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,

inima care urzește planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,

martorul mincinos, care spune minciuni, și cel ce stîrnește certuri între frați.

Fiule, păzește sfaturile tatălui tău, și nu lepăda învățătura mamei tale:

leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.

Ele te vor însoți în mersul tău, te vor păzi în pat, și îți vor vorbi la deșteptare!

Căci sfatul este o candelă, învățătura este o lumină, iar îndemnul și mustrarea sînt calea vieții.

Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

N`o pofti în inima ta pentru frumuseța ei, și nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, și femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.

Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?

Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși, fără să -i ardă picioarele?

Tot așa este și cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.

Hoțul nu este urgisit cînd fură ca să-și potolească foamea, căci îi este foame;

Și dacă este prins, trebuie să dea înapoi înșeptit, să dea chiar tot ce are în casă.

Dar cel ce preacurvește cu o femeie este un om fără minte, singur își pierde viața cine face așa.

Nu va avea decît rană și rușine, și ocara nu i se va șterge.

Căci gelozia înfurie pe un bărbat, și n`are milă în ziua răzbunării;

nu se uită la niciun preț de răscumpărare, și nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.