Psalmii
Capitol 144 | |
1 |
(Un psalm al lui David.) Binecuvîntat să fie Domnul, Stînca mea, care-mi deprinde mînile la luptă, degetele la bătălie, |
2 |
Binefăcătorul meu și Cetățuia mea, Turnul meu de scăpare și Izbăvitorul meu, Scutul meu de adăpost, care-mi supune pe poporul meu! |
3 |
Doamne, ce este omul, ca să iei cunoștință de el, fiul omului ca să iei seama la el? |
4 |
Omul este ca o suflare, zilele lui sînt ca umbra care trece. |
5 |
Pleacă cerurile, Doamne, și pogoară-Te! Atinge munții, ca să fumege! |
6 |
Fulgeră, și risipește pe vrăjmașii mei! Aruncă-Ți săgețile, și pune -i pe fugă! |
7 |
Întinde-Ți mînile de sus, izbăvește-mă și scapă-mă din apele cele mari, din mîna fiilor celui străin, |
8 |
a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă. |
9 |
Dumnezeule, Îți voi cînta o cîntare nouă, Te voi lăuda cu alăuta cu zece coarde. |
10 |
Tu, care dai împăraților biruința, care ai scăpat de sabie ucigașă pe robul Tău David, |
11 |
izbăvește-mă și scapă-mă din mîna fiilor celui străin, a căror gură spune neadevăruri, și a căror dreaptă este o dreaptă mincinoasă!... |
12 |
Fiii noștri sînt ca niște odrasle, cari cresc în tinereța lor; fetele noastre ca niște stîlpi săpați frumos, cari fac podoaba caselor împărătești. |
13 |
Grînarele noastre sînt pline, și gem de tot felul de merinde; turmele ni se înmulțesc cu miile, cu zecile de mii, în cîmpiile noastre: |
14 |
vițelele noastre sînt prăsitoare; nu -i nicio pagubă, nicio robie, nici un țipăt în ulițele noastre! |
15 |
Ferice de poporul care stă astfel! Ferice de poporul, al cărui Dumnezeu este Domnul! |