Psalmii
Capitol 139 | |
1 |
(Către mai marele cîntăreților. Un psalm al lui David.) Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, |
2 |
știi cînd stau jos și cînd mă scol, și de departe îmi pătrunzi gîndul. |
3 |
Știi cînd umblu și cînd mă culc, și cunoști toate căile mele. |
4 |
Căci nu-mi ajunge cuvîntul pe limbă, și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul. |
5 |
Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte, și-Ți pui mîna peste mine. |
6 |
O știință atît de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s`o pot prinde. |
7 |
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, și unde voi fugi departe de Fața Ta? |
8 |
Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în locuința morților, iată-Te și acolo; |
9 |
Dacă voi lua aripile zorilor, și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, |
10 |
și acolo mîna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. |
11 |
Dacă voi zice: ,,Cel puțin întunerecul mă va acoperi, -și se va face noapte lumina dimprejurul meu!`` |
12 |
Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea strălucește ca ziua, și întunerecul ca lumina. |
13 |
Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m`ai țesut în pîntecele mamei mele: |
14 |
Te laud că sînt o făptură așa de minunată. Minunate sînt lucrările Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! |
15 |
Trupul meu nu era ascuns de Tine, cînd am fost făcut într`un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adîncimile pămîntului. |
16 |
Cînd nu eram decît un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rînduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. |
17 |
Cît de nepătrunse mi se par gîndurile Tale, Dumnezeule, și cît de mare este numărul lor! |
18 |
Dacă le număr, sînt mai multe decît boabele de nisip. Cînd mă trezesc, sînt tot cu Tine. |
19 |
O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău! Depărtați-vă dela mine, oameni setoși de sînge! |
20 |
Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit, Îți iau Numele ca să mintă, ei, vrăjmașii Tăi! |
21 |
Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, și să nu-mi fie scîrbă de cei ce se ridică împotriva Ta? |
22 |
Da, îi urăsc cu o ură desăvîrșită; îi privesc ca pe vrăjmași ai mei. |
23 |
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă, și cunoaște-mi gîndurile! |
24 |
Vezi dacă sînt pe o cale rea, și du-mă pe calea veciniciei! |