Psalmii
Capitol 102 | |
1 |
(O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare și își varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, și s`ajungă strigătul meu pînă la Tine! |
2 |
Nu-mi ascunde Fața Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ți urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab! |
3 |
Căci zilele mele pier ca fumul, și oasele îmi ard ca un tăciune. |
4 |
Inima îmi este lovită, și mi se usucă întocmai ca iarba; pînă și pînea uit să mi -o mănînc. |
5 |
Așa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne. |
6 |
Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături; |
7 |
nu mai pot dormi, și sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiș. |
8 |
În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmașii mei, și protivnicii mei jură pe mine în mînia lor. |
9 |
Mănînc țărînă în loc de pîne, și îmi amestec lacrămile cu băutura, |
10 |
din pricina mîniei și urgiei Tale; căci Tu m`ai ridicat, și m`ai aruncat departe. |
11 |
Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, și mă usuc ca iarba. |
12 |
Dar Tu, Doamne, Tu împărățești pe vecie, și pomenirea Ta ține din neam în neam. |
13 |
Tu Te vei scula, și vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el. |
14 |
Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, și le e milă de țărîna lui. |
15 |
Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, și toți împărații pămîntului de slava Ta. |
16 |
Da, Domnul va zidi iarăș Sionul, și Se va arăta în slava Sa. |
17 |
El ia aminte la rugăciunea nevoiașului, și nu -i nesocotește rugăciunea. |
18 |
Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, și poporul, care se va naște, să laude pe Domnul! |
19 |
Căci El privește din înălțimea sfințeniei Lui; Domnul privește din ceruri pe pămînt, |
20 |
ca să audă gemetele prinșilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte; |
21 |
pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, și laudele lui în Ierusalim, |
22 |
cînd se vor strînge toate popoarele, și toate împărățiile, ca să slujească Domnului. |
23 |
El mi -a frînt puterea în drum, și mi -a scurtat zilele, |
24 |
Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani țin vecinic!`` |
25 |
Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, și cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. |
26 |
Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veșmînt, și se vor schimba. |
27 |
Dar Tu rămîi Acelaș, și anii Tăi nu se vor sfîrși. |
28 |
Fiii robilor Tăi își vor locui țara, și sămînța lor va rămînea înaintea Ta. |