Psalmii
Capitol 74 | |
1 |
(O cîntare a lui Asaf.) Pentruce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna? Pentruce Te mînii pe turma pășunii Tale? |
2 |
Adu-Ți aminte de poporul Tău, pe care l-ai cîștigat odinioară, pe care l-ai răscumpărat ca seminție a moștenirii Tale! Adu-Ți aminte de muntele Sionului, unde Îți aveai locuința; |
3 |
îndreaptă-Ți pașii spre aceste locuri pustiite fără curmare! Vrăjmașul a pustiit totul în locașul Tău cel sfînt. |
4 |
Protivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău; și-au pus semnele lor drept semne. |
5 |
Parcă erau niște oameni, cari ridică toporul într`o pădure deasă: |
6 |
în curînd au sfărîmat toate podoabele săpate, cu lovituri de securi și ciocane. |
7 |
Au pus foc sfîntului Tău locaș; au dărîmat și au pîngărit locuința Numelui Tău. |
8 |
Ei ziceau în inima lor: ,,Să -i prăpădim pe toți!`` Au ars toate locurile sfinte din țară. |
9 |
Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este niciun prooroc, și nu mai este nimeni printre noi, care să știe pînă cînd... |
10 |
Pînă cînd, Dumnezeule, va batjocori asupritorul, și va nesocoti vrăjmașul fără curmare Numele Tău? |
11 |
Pentruce Îți tragi înapoi mîna și dreapta Ta? Scoate -o din sîn și nimicește -i! |
12 |
Totuș, Dumnezeu este Împăratul meu, care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei țări. |
13 |
Tu ai despărțit marea cu puterea Ta, ai sfărîmat capetele balaurilor din ape; |
14 |
ai zdrobit capul Leviatanului, l-ai dat să -l mănince fiarele din pustie. |
15 |
Ai făcut să țîșnească izvoare în pîraie, ai uscat rîuri, cari nu seacă. |
16 |
A Ta este ziua, a Ta este și noaptea; Tu ai așezat lumina și soarele. |
17 |
Tu ai statornicit toate hotarele pămîntului, Tu ai rînduit vara și iarna. |
18 |
Adu-Ți aminte, Doamne, că vrăjmașul Te batjocorește, și un popor nechibzuit hulește Numele Tău! |
19 |
Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale, și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi! |
20 |
Ai în vedere legămîntul! Căci locurile dosnice din țară sînt pline de bîrloage de tîlhari. |
21 |
Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău! |
22 |
Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ți pricina! Adu-Ți aminte de ocările, pe cari Ți le aruncă în fiecare zi cel fără minte! |
23 |
Nu uita strigătele protivnicilor Tăi, zarva care crește necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta! |