A r c h e u s . r o

(Un psalm al lui Asaf.) Da, bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei cu inima curată.

Totuș, era să mi se îndoaie piciorul, și erau să-mi alunece pașii!

Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiți, cînd vedeam fericirea celor răi.

Într`adevăr, nimic nu -i turbură pînă la moarte, și trupul le este încărcat de grăsime.

N`au parte de suferințele omenești, și nu sînt loviți ca ceilalți oameni.

Deaceea mîndria le slujește ca salbă, și asuprirea este haina care -i învelește.

Li se bulbucă ochii de grăsime, și au mai mult decît le-ar dori inima.

Rîd, și vorbesc cu răutate de asuprire: vorbesc de sus,

își înalță gura pînă la ceruri, și limba le cutreieră pămîntul.

Deaceea aleargă lumea la ei, înghite apă din plin,

și zice: ,,Ce ar putea să știe Dumnezeu, și ce ar putea să cunoască Cel Prea Înalt?``

Așa sînt cei răi: totdeauna fericiți, și își măresc bogățiile.

Degeaba dar mi-am curățit eu inima, și mi-am spălat mînile în nevinovăție:

căci în fiecare zi sînt lovit, și în toate diminețile sînt pedepsit.

Dacă aș zice: ,,Vreau să vorbesc ca ei,`` iată că n`aș fi credincios neamului copiilor Tăi.

M`am gîndit la aceste lucruri ca să le pricep, dar zădarnică mi -a fost truda,

pînă ce am intrat în sfîntul locaș al lui Dumnezeu, și am luat seama la soarta dela urmă a celor răi.

Da, Tu -i pui în locuri alunecoase, și -i arunci în prăpăd.

Cum sînt nimiciți într`o clipă! Sînt perduți, prăpădiți printr`un sfîrșit năpraznic.

Ca un vis la deșteptare, așa le lepezi chipul, Doamne, la deșteptarea Ta!

Cînd mi se amăra inima, și mă simțeam străpuns în măruntaie,

eram prost și fără judecată, eram ca un dobitoc înaintea Ta.

Însă eu sînt totdeauna cu Tine, Tu m`ai apucat de mîna dreaptă;

mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Și pe pămînt nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decît în Tine.

Carnea și inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stînca inimii mele și partea mea de moștenire.

Căci iată că ceice se depărtează de Tine, pier; Tu nimicești pe toți ceice-Ți sînt necredincioși.

Cît pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.