Psalmii
Capitol 69 | |
1 |
(Către mai marele cîntăreților. De cîntat ca și ,,Crinii``. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi amenință apele viața. |
2 |
Mă afund în noroi, și nu mă pot ținea; am căzut în prăpastie, și dau apele peste mine. |
3 |
Nu mai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu. |
4 |
Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulți decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmași; trebuie să dau înapoi ce n`am furat. |
5 |
Dumnezeule, Tu cunoști nebunia mea, și greșelile mele nu-Ți sînt ascunse. |
6 |
Să nu rămînă de rușine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oștirilor! Să nu roșească de rușine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel! |
7 |
Căci pentru Tine port eu ocara, și îmi acopere fața rușinea. |
8 |
Am ajuns un străin pentru frații mei, și un necunoscut pentru fiii mamei mele. |
9 |
Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă și ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea. |
10 |
Plîng și postesc, și ei mă ocărăsc. |
11 |
Mă îmbrac cu sac, și ei mă batjocoresc. |
12 |
Ceice stau la poartă vorbesc de mine, și ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece. |
13 |
Dar eu către Tine îmi înalț rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, și dă-mi ajutorul Tău! |
14 |
Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmașii mei și din prăpastie! |
15 |
Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, și să nu se închidă groapa peste mine! |
16 |
Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ți privirile spre mine, |
17 |
și nu-Ți ascunde fața de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbește de m`ascultă! |
18 |
Apropie-Te de sufletul meu și izbăvește -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmașilor mei! |
19 |
Tu știi ce ocară, ce rușine și batjocură mi se face; toți protivnicii mei sînt înaintea Ta. |
20 |
Ocara îmi rupe inima, și sînt bolnav; aștept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aștept mîngîietori, și nu găsesc niciunul. |
21 |
Ei îmi pun fiere în mîncare, și, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oțet. |
22 |
Să li se prefacă masa într`o cursă, și liniștea într`un laț! |
23 |
Să li se întunece ochii, și să nu mai vadă, și clatină-le mereu coapsele! |
24 |
Varsă-Ți mînia peste ei, și să -i atingă urgia Ta aprinsă! |
25 |
Pustie să le rămînă locuința, și nimeni să nu mai locuiască în corturile lor! |
26 |
Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferințele celor răniți de Tine. |
27 |
Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, și să n`aibă parte de îndurarea Ta! |
28 |
Să fie șterși din cartea vieții, și să nu fie scriși împreună cu cei neprihăniți! |
29 |
Eu sînt nenorocit și sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice! |
30 |
Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, și prin laude Îl voi preamări. |
31 |
Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un vițel cu coarne și copite! |
32 |
Nenorociții văd lucrul acesta și se bucură; voi, cari căutați pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima! |
33 |
Căci Domnul ascultă pe cei săraci, și nu nesocotește pe prinșii Lui de război. |
34 |
Să -L laude cerurile și pămîntul, mările și tot ce mișună în ele! |
35 |
Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, și va zidi cetățile lui Iuda; ele vor fi locuite și luate în stăpînire; |
36 |
sămînța robilor Lui le va moșteni, și cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele. |