A r c h e u s . r o

(Către mai marele cîntăreților. Se cîntă ca și ,,Crinul mărturiei``. O cîntare de laudă a lui David, spre învățătură. Făcută cînd purta război cu Sirienii din Mesopotamia și cu Sirienii din Țoba și cînd s`a întors Ioab și a bătut în Valea Sării douăsprezece mii de Edomiți.) Dumnezeule, ne-ai lepădat, ne-ai împrăștiat, și Te-ai mîniat: ridică-ne iarăș!

Ai cutremurat pămîntul, l-ai despicat; drege -i spărturile, căci se clatină!

Ai făcut pe poporul Tău să treacă prin lucruri grele, ne-ai adăpat cu un vin de amorțire.

Ai dat celorce se tem de Tine un steag, ca să -l înalțe spre biruința adevărului. -

Pentruca prea iubiții Tăi să fie izbăviți, scapă-ne prin dreapta Ta, și ascultă-ne!

Dumnezeu a zis în sfințenia Lui: ,,Voi ieși biruitor, voi împărți Sihemul, și voi măsura valea Sucot.

Al Meu este Galaadul, al Meu este Manase; Efraim este tăria capului Meu, iar Iuda, toiagul Meu de cîrmuire:

Moab este ligheanul în care Mă spăl: peste Edom Îmi arunc încălțămintea: țara Filistenilor strigă de bucurie din pricina Mea!`` -

Cine mă va duce în cetatea întărită? Cine mă va duce la Edom?

Oare nu Tu, Dumnezeule, care ne-ai lepădat, și nu mai ieși, Dumnezeule, cu oștirile noastre?

Dă-ne ajutor, ca să scăpăm din necaz! Căci ajutorul omului este zădarnic.

Cu Dumnezeu vom face isprăvi mari, și El va zdrobi pe vrăjmașii noștri.