A r c h e u s . r o

(Către mai marele cîntăreților. Un psalm al fiilor lui Core. O cîntare.) Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, și părinții noștri ne-au povestit lucrările, pe cari le-ai făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară.

Cu mîna Ta, ai izgonit neamuri, ca să -i sădești pe ei, ai lovit popoare, ca să -i întinzi pe ei.

Căci nu prin sabia lor au pus mîna pe țară, nu brațul lor i -a mîntuit, ci dreapta Ta, brațul Tău, lumina Feței Tale, pentrucă îi iubeai.

Dumnezeule, Tu ești Împăratul meu: poruncește izbăvirea lui Iacov!

Cu Tine doborîm pe vrăjmașii noștri, cu Numele Tău zdrobim pe protivnicii noștri.

Căci nu în arcul meu mă încred, nu sabia mea mă va scăpa;

ci Tu ne izbăvești de vrăjmașii noștri, și dai de rușine pe cei ce ne urăsc.

Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, și pururea slăvim Numele Tău. -(Oprire).

Dar Tu ne lepezi, ne acoperi de rușine, nu mai ieși cu oștirile noastre;

ne faci să dăm dosul înaintea vrăjmașului, și ceice ne urăsc, ridică prăzi luate dela noi.

Ne dai ca pe niște oi de mîncat, și ne risipești printre neamuri.

Vinzi pe poporul Tău pe nimic, și nu -l socotești de mare preț.

Ne faci de ocara vecinilor noștri, de batjocura și de rîsul celor ce ne înconjoară.

Ne faci de pomină printre neamuri, și pricină de clătinare din cap printre popoare.

Ocara mea este totdeauna înaintea mea, și rușinea îmi acopere fața,

la glasul celui ce mă batjocorește și mă ocărăște, la vederea vrăjmașului și răzbunătorului.

Toate acestea ni se întîmplă, fără ca noi să Te fi uitat, fără să fi călcat legămîntul Tău:

da, inima nu ni s`a abătut, pașii nu ni s`au depărtat de pe cărarea Ta,

ca să ne zdrobești în locuința șacalilor, și să ne acoperi cu umbra morții.

Dacă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru, și ne-am fi întins mînile spre un dumnezeu străin,

n`ar ști Dumnezeu lucrul acesta, El, care cunoaște tainele inimii?

Dar din pricina Ta sîntem junghiați în toate zilele, sîntem priviți ca niște oi sortite pentru măcelărie.

Trezește-Te! Pentruce dormi, Doamne? Trezește-Te! Nu ne lepăda pe vecie!

Pentruce Îți ascunzi Fața? Pentruce uiți de nenorocirea și apăsarea noastră?

Căci sufletul ne este doborît în țărînă de mîhnire, trupul nostru este lipit de pămînt.

Scoală-Te, ca să ne ajuți! Izbăvește-ne, pentru bunătatea Ta!