A r c h e u s . r o

(O cîntare a lui David.) Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.

Eu zic Domnului: ,,Tu ești Domnul meu, Tu ești singura mea fericire!``

Sfinții, cari sînt în țară, oamenii evlavioși, sînt toată plăcerea mea.

Idolii se înmulțesc, oamenii aleargă după dumnezei străini, dar eu n`aduc jertfele lor de sînge, și nu pun numele lor pe buzele mele.

Domnul este partea mea de moștenire și paharul meu, Tu îmi îndrepți sorțul meu.

O moștenire plăcută mi -a căzut la sorț, o frumoasă moșie mi -a fost dată.

Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci pînă și noaptea îmi dă îndemnuri inima.

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: cînd este El la dreapta mea, nu mă clatin.

De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veselește, și trupul mi se odihnește în liniște.

Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuința morților, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Îmi vei arăta cărarea vieții; înaintea Feței Tale sînt bucurii nespuse, și desfătări vecinice în dreapta Ta.