A r c h e u s . r o

Făcusem un legămînt cu ochii mei, și nu mi-aș fi oprit privirile asupra unei fecioare.

Dar ce soartă mi -a păstrat Dumnezeu de sus? Ce moștenire mi -a trimes Cel Atotputernic din ceruri?

Peirea nu -i oare pentru cel rău, și nenorocirea pentru cei ce fac fărădelege?

N`a cunoscut Dumnezeu căile mele? Nu mi -a numărat El toți pașii mei?

Dacă am umblat cu minciuna, de mi -a alergat piciorul după înșelăciune:

să mă cîntărească Dumnezeu în cumpăna celor fără prihană, și-mi va vedea neprihănirea!

De mi s`a abătut pasul depe calea cea dreaptă, de mi -a urmat inima ochii, de s`a lipit vreo întinăciune de mînile mele,

atunci eu să samăn și altul să secere, și odraslele mele să fie desrădăcinate!

Dacă mi -a fost amăgită inima de vreo femeie, dacă am pîndit la ușa aproapelui meu,

atunci nevastă-mea să macine pentru altul, și s`o necinstească alții!

Căci aceasta ar fi fost o nelegiuire, o fărădelege vrednică să fie pedepsită de judecători,

un foc care mistuie pînă la nimicire, și care mi-ar fi prăpădit toată bogăția.

De aș fi nesocotit dreptul slugii sau slujnicei mele, cînd se certau cu mine,

ce aș putea să fac, cînd se ridică Dumnezeu? Ce aș putea răspunde cînd pedepsește El?

Cel ce m`a făcut pe mine în pîntecele mamei mele, nu l -a făcut și pe el? Oare nu ne -a întocmit acelaș Dumnezeu în pîntecele mamei?

Dacă n`am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plîns ochii văduvei,

dacă mi-am mîncat singur pînea, fără ca orfanul să-și fi avut și el partea lui din ea,

eu, care din tinereță l-am crescut ca un tată, eu, care dela naștere am sprijinit pe văduvă;

dacă am văzut pe cel nenorocit ducînd lipsă de haine, pe cel lipsit neavînd învălitoare,

fără ca inima lui să mă fi binecuvîntat, fără să fi fost încălzit de lîna mieilor mei;

dacă am ridicat mîna împotriva orfanului, pentrucă mă simțeam sprijinit de judecători;

atunci, să mi se deslipească umărul dela încheietură, să-mi cadă brațul și să se sfărîme!

Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu, și nu puteam lucra astfel din pricina măreției Lui.

Dacă mi-am pus încrederea în aur, dacă am zis aurului: ,Tu ești nădejdea mea`;

dacă m`am îngîmfat de mărimea averilor mele, de mulțimea bogățiilor pe cari le dobîndisem;

dacă am privit soarele cînd strălucea, luna cînd înainta măreață,

și dacă mi s`a lăsat amăgită inima în taină, dacă le-am aruncat sărutări, ducîndu-mi mîna la gură:

și aceasta este tot o fărădelege care trebuie pedepsită de judecători, căci m`aș fi lepădat de Dumnezeul cel de sus!

Dacă m`am bucurat de nenorocirea vrăjmașului meu, dacă am sărit de bucurie cînd l -a atins nenorocirea,

eu, care n`am dat voie limbii mele să păcătuiască, să -i ceară moartea cu blestem;

dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: ,Unde este cel ce nu s`a săturat din carnea lui?`

Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aș fi deschis ușa să intre călătorul;

dacă mi-am ascuns fărădelegile, ca oamenii, și mi-am închis nelegiuirile în sîn,

pentrucă mă temeam de mulțime, pentrucă mă temeam de disprețul familiilor, ținîndu-mă deoparte și necutezînd să-mi trec pragul...

Oh! de aș găsi pe cineva să m`asculte! Iată apărarea mea, iscălită de mine: să-mi răspundă Cel Atotputernic! Cine-mi va da plîngerea iscălită de protivnicul meu?

Ca să -i port scrisoarea pe umăr, s`o leg de fruntea mea ca o cunună;

să -i dau socoteală de toți pașii mei, să mă apropii de el ca un domn.

Dacă pămîntul meu strigă împotriva mea, și dacă brazdele lui varsă lacrămi;

dacă i-am mîncat roada fără s`o fi plătit, și dacă am întristat sufletul vechilor lui stăpîni:

atunci să crească spini din el în loc de grîu, și neghină în loc de orz!`` Sfîrșitul cuvintelor lui Iov.