A r c h e u s . r o

Iov a luat cuvîntul și a zis:

,,Cît de bine știi tu să vii în ajutorul slăbiciunii! Cum dai tu ajutor brațului fără putere!

Ce bune sfaturi dai tu celui fără pricepere! Ce belșug de înțelepciune dai tu la iveală!

Către cine se îndreaptă cuvintele tale? Și al cui duh vorbește prin tine?

Înaintea lui Dumnezeu tremură umbrele supt ape și supt locuitorii lor;

înaintea Lui locuința morților este goală, adîncul n`are acoperiș.

El întinde miazănoaptea asupra golului, și spînzură pămîntul pe nimic.

Leagă apele în norii Săi, și norii nu se sparg supt greutatea lor.

Acopere fața scaunului Său de domnie, și Își întinde norul peste el.

A tras o boltă pe fața apelor, ca hotar între lumină și întunerec.

Stîlpii cerului se clatină, și se înspăimîntă la amenințarea Lui.

Prin puterea Lui turbură marea, prin priceperea Lui îi sfarmă furia.

Suflarea Lui înseninează cerul, mîna Lui străpunge șarpele fugar.

Și acestea sînt doar marginile căilor Sale, și numai adierea lor ușoară ajunge pînă la noi! Dar tunetul lucrărilor Lui puternice cine -l va auzi?``