A r c h e u s . r o

Iov a luat cuvîntul și a zis:

,,Astfel de lucruri am auzit eu des; voi toți sînteți niște mîngîietori supărăcioși.

Cînd se vor sfîrși aceste vorbe în vînt? Și pentruce atîta supărare în răspunsurile tale?

Ca voi aș vorbi eu, de ați fi în locul meu? V`aș copleși cu vorbe, aș da din cap la voi,

v`aș mîngîia cu gura, și aș mișca din buze ca să vă ușurez durerea?

Dacă vorbesc, durerea nu mi s`alină, iar dacă tac, cu ce se micșorează?

Dar acum, vai! El m`a stors de puteri... Mi-ai pustiit toată casa!

M`ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea, care se ridică și mă învinuie în față.

Mă sfîșie și mă urmărește în mînia Lui, scrîșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui.

Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se învierșunează cu toții după mine.

Dumnezeu mă lasă la bunul plac al celor nelegiuiți, și mă aruncă în mînile celor răi.

Eram liniștit, și m`a scuturat, m`a apucat de ceafă și m`a zdrobit, a tras asupra mea ca într`o țintă.

Săgețile Lui mă înconjură de toate părțile; îmi străpunge rărunchii fără milă, îmi varsă fierea pe pămînt,

mă frînge bucăți, bucăți, se aruncă asupra mea ca un războinic.

Mi-am cusut un sac pe piele, și mi-am prăvălit capul în țărînă.

Plînsul mi -a înroșit fața; și umbra morții este pe pleoapele mele.

Totuș n`am făcut nicio nelegiuire, și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.

Pămîntule, nu-mi acoperi sîngele, și vaietele mele să n`aibă margine!

Chiar acum, martorul meu este în cer, apărătorul meu este în locurile înalte.

Prietenii mei rîd de mine, dar eu mă rog lui Dumnezeu cu lacrămi,

să facă dreptate omului înaintea lui Dumnezeu, și fiului omului împotriva prietenilor lui.

Căci numărul anilor mei se apropie de sfîrșit, și mă voi duce pe o cărare de unde nu mă voi mai întoarce.