Iov
Capitol 9 | |
1 |
Iov a luat cuvîntul și a zis: |
2 |
,,Știu bine că este așa. Și cum ar putea omul să-și scoată dreptate înaintea lui Dumnezeu? |
3 |
Dacă ar voi să se certe cu El, din o mie de lucruri n`ar putea să răspundă la unul singur. |
4 |
A Lui este înțelepciunea, și atotputernicia: cine I s`ar putea împotrivi fără să fie pedepsit? |
5 |
El mută deodată munții, și -i răstoarnă în mînia Sa. |
6 |
Zguduie pămîntul din temelia lui, de i se clatină stîlpii. |
7 |
Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare; și ține stelele supt pecetea Lui. |
8 |
Numai El întinde cerurile, și umblă pe înălțimile mării. |
9 |
El a făcut Ursul mare, luceafărul de seară și Ralițele, și stelele din ținuturile de miazăzi. |
10 |
El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr. |
11 |
Iată, El trece pe lîngă mine, și nu -L văd, se duce și nu -L zăresc. |
12 |
Dacă apucă El, cine -L va opri? Cine -I va zice: ,,Ce faci?`` |
13 |
Dumnezeu nu-Și întoarce mînia; supt El se pleacă toți sprijinitorii mîndriei. |
14 |
Și eu, cum să -I răspund? Ce cuvinte să aleg? |
15 |
Chiar dacă aș avea dreptate, nu I-aș răspunde. Nu pot decît să mă rog judecătorului. |
16 |
Și chiar dacă m`ar asculta, cînd Îl chem, tot n`aș putea crede că mi`a ascultat glasul; |
17 |
El, care mă izbește ca într`o furtună, care îmi înmulțește fără pricină rănile, |
18 |
care nu mă lasă să răsuflu, mă satură de amărăciune. |
19 |
Să alerg la putere? El este atotputernic. La dreptate? Cine mă va apăra? |
20 |
Oricîtă dreptate aș avea, gura mea mă va osîndi; și oricît de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat. |
21 |
Nevinovat! Sînt; dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața. |
22 |
Ce-mi pasă la urma urmei? Căci, îndrăznesc s`o spun: El nimicește pe cel nevinovat ca și pe cel vinovat. |
23 |
Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea!... Dar El rîde de încercările celui nevinovat. |
24 |
Pămîntul este dat pe mînile celui nelegiuit; El acopere ochii judecătorilor; de nu El, apoi cine altul? |
25 |
Zilele mele aleargă mai iuți decît un alergător; fug fără să fi văzut fericirea; |
26 |
trec ca și corăbiile cele iuți, ca vulturul care se răpede asupra prăzii. |
27 |
Dacă zic: ,Vreau să-mi uit suferințele, să-mi las întristarea, și să fiu voios,` |
28 |
sînt îngrozit de toate durerile mele. Știu că nu mă vei scoate nevinovat. |
29 |
Și dacă voi fi judecat vinovat, pentruce să mă mai trudesc degeaba? |
30 |
Chiar dacă m`aș spăla cu zăpadă, chiar dacă mi-aș curăți mînile cu leșie, |
31 |
Tu tot m`ai cufunda în mocirlă, de s`ar scîrbi pînă și hainele de mine! |
32 |
Căci El nu este un om ca mine, ca să -I pot răspunde, și să mergem împreună la judecată. |
33 |
Nici nu este vreun mijlocitor între noi, care să-și pună mîna peste noi amîndoi. |
34 |
Să-Și tragă însă varga deasupra mea, și să nu mă mai turbure spaima Lui. |
35 |
Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El. Altfel, nu sînt stăpîn pe mine. |