A r c h e u s . r o

Iov a luat cuvîntul și a zis:

,,Oh! de ar fi cu putință să mi se cîntărească durerea, și să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,

ar fi mai grele decît nisipul mării: de aceea îmi merg cuvintele pînă la nebunie!

Căci săgețile Celui Atotputernic m`au străpuns, sufletul meu le suge otrava, și groază Domnului bagă fiori în mine!

Sbiară măgarul sălbatec cînd are verdeață? Mugește boul cînd are de mîncare?

Poți mînca ce -i fără gust și fără sare? Are vreun gust albușul unui ou?

Orice lucru de care aș vrea să nu m`ating, acela -i hrana mea, fie cît de grețoasă ea!

O, de mi s`ar asculta dorința, și de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!

De ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, întindă-Și mîna și să mă prăpădească!

Îmi va rămînea măcar această mîngîiere, această bucurie în durerile cu cari mă copleșește: că niciodată n`am călcat poruncile Celui Sfînt.

La ce să mai nădăjduiesc cînd nu mai pot? La ce să mai aștept, cînd sfîrșitul se știe?

Tăria mea oare este o tărie de piatră? Trupul meu e de aramă?

Nu sînt eu lipsit de ajutor, și n`a fugit mîntuirea de mine?

Cel ce sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atot puternic.

Frații mei s`au arătat înșelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor cari trec.

Un sloi le turbură cursul, zăpada se îngrămădește pe ele;

vine arșița vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia.

Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier.

Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sînt plini de nădejde cînd le văd.

Dar rămîn înșelați în nădejdea lor, rămîn uimiți cînd ajung la ele.

Așa sînteți și voi acum pentru mine. Voi îmi vedeți necazul, și vă îngroziți!

V`am zis eu oare: ,Dați-mi ceva, cheltuiți din averile voastre pentru mine,

scăpați-mă din mîna vrăjmașului, răscumpărați-mă din mîna celor răi?`

Învățați-mă, și voi tăcea; faceți-mă să înțeleg în ce am păcătuit.

O cît de înduplecătoare sînt cuvintele adevărului! Dar ce dovedesc mustrările voastre?

Vreți să mă mustrați pentru tot ce am zis, și să nu vedeți decît vînt în cuvintele unui desnădăjduit?

Voi năpăstuiți pe orfan, prigoniți pe prietenul vostru.

Uitați-vă la mine, vă rog! Doar nu voi minți în față!

Întoarceți-vă, nu fiți nedrepți; întoarceți-vă, și mărturisiți că sînt nevinovat!

Este vreo nelegiuire pe limba mea, și nu deosebește gura mea ce este rău?