A r c h e u s . r o

Elifaz din Teman a luat cuvîntul și a zis:

,,Dacă vom îndrăzni să-ți vorbim, te vei supăra? Dar cine ar putea să tacă?

De multeori tu ai învățat pe alții, și ai întărit mînile slăbite.

Cuvintele tale au ridicat pe cei ce se clătinau, și ai întărit genunchii cari se îndoiau.

Și acum, cînd este vorba de tine, ești slab! Acum, cînd ești atins tu, te turburi! Nu este frica ta de Dumnezeu sprijinul tău?

Nădejdea ta, nu -i neprihănirea ta?

Adu-ți aminte, te rog: care nevinovat a perit? Cari oameni neprihăniți au fost nimiciți?

După cîte am văzut eu, numai cei ce ară fărădelegea și samănă nelegiuirea îi seceră roadele!

Aceia pier prin suflarea lui Dumnezeu, nimiciți de vîntul mîniei Lui.

Mugetul leilor încetează, dinții puilor de lei sînt zdrobiți!

Leul bătrîn piere din lipsă de pradă, și puii leoaicei se risipesc.

Un cuvînt s`a furișat pînă la mine, și urechea mea i -a prins sunetele ușoare.

În clipa cînd vedeniile de noapte frămîntă gîndul, cînd oamenii sînt cufundați într`un somn adînc,

m`a apucat groaza și spaima, și toate oasele mi-au tremut.

Un duh a trecut pe lîngă mine... Tot părul mi s`a sbîrlit ca ariciul...

Un chip cu o înfățișare necunoscută era înaintea ochilor mei. Și am auzit un glas care șoptea încetișor:

,,Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l -a făcut?

Dacă n`are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găsește El greșeli chiar la îngerii Săi,

cu cît mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, cari își trag obîrșia din țărînă, și pot fi zdrobiți ca un vierme!

De dimineață pînă seara sînt zdrobiți, pier pentru totdeauna, și nimeni nu ține seama de ei.

Li se taie firul vieții: mor, și tot n`au căpătat înțelepciunea!