Iov
Capitol 3 | |
1 |
După aceea, Iov a deschis gura și a blestemat ziua în care s`a născut. |
2 |
A luat cuvîntul și a zis: |
3 |
,,Blestemată să fie ziua în care m`am născut, |
4 |
Prefacă-se în întunerec ziua aceea, să nu se îngrijească Dumnezeu de ea din cer, și să nu mai strălucească lumina peste ea! |
5 |
S`o cuprindă întunerecul și umbra morții, nori groși să vină peste ea, și neguri de peste zi s`o înspăimînte! |
6 |
Noaptea aceea! S`o acopere întunerecul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! |
7 |
Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! |
8 |
Blestemată să fie de ceice blastămă zilele, de ceice știu să întărîte Leviatanul; |
9 |
să se întunece stelele din amurgul ei, în zădar să aștepte lumina, și să nu mai vadă genele zorilor zilei! |
10 |
Căci n`a închis pîntecele care m`a zămislit, nici n`a ascuns suferința dinaintea ochilor mei. |
11 |
Dece n`am murit în pîntecele mamei mele? Dece nu mi-am dat sufletul la ieșirea din pîntecele ei? |
12 |
Dece am găsit genunchi cari să mă primească? Și țîțe cari să-mi dea lapte? |
13 |
Acum aș fi culcat, aș fi liniștit, aș dormi și m`aș odihni |
14 |
cu împărații și cei mari de pe pămînt, cari și-au zidit falnice morminte, |
15 |
cu domnitorii cari aveau aur, și și-au umplut casele cu argint. |
16 |
Sau n`aș mai fi în viață, aș fi ca o stîrpitură îngropată, ca niște copii cari n`au văzut lumina! |
17 |
Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiți de puteri. |
18 |
Acolo cei puși în lanțuri sînt lăsați toți în pace, nu mai aud glasul asupritorului; |
19 |
cel mai mic și cel mare sînt tot una acolo, și robul scapă de stăpînul său. |
20 |
Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce sufere, și viață celor amăriți la suflet, |
21 |
cari așteaptă moartea și nu vine; măcar că o doresc mai mult decît o comoară, |
22 |
cari n`ar mai putea de bucurie și de veselie, dacă ar găsi mormîntul? - |
23 |
Pentruce, zic, dă El lumină omului care nu știe încotro să meargă, pe care îl îngrădește Dumnezeu de toate părțile? |
24 |
Suspinurile îmi sînt hrana de toate zilele, și jalea mi se varsă ca apa. |
25 |
De ce mă tem, aceea mi se întîmplă; de ce mi -e frică, de aceea am parte! |
26 |
N`am nici liniște, nici pace, nici odihnă, și necazul dă peste mine.`` |