A r c h e u s . r o

David a numărat poporul care era cu el, și a pus peste ei căpetenii peste mii și căpetenii peste sute.

A pus o treime din popor supt porunca lui Ioab, o treime supt Abișai, fiul Țeruiei, fratele lui Ioab, și o treime subt Itai din Gat. Și împăratul a zis poporului: ,,Vreau să ies și eu împreună cu voi.``

Dar poporul a zis: ,,Să nu ieși! Căci dacă vom lua -o la fugă, luarea aminte nu se va îndrepta asupra noastră; și cînd vor cădea jumătate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu ești ca zece mii dintre noi, și acum este mai bine să ne vii în ajutor din cetate.``

Împăratul le -a răspuns: ,,Voi face ce credeți că este mai bine.`` Și împăratul a stat lîngă poartă, în timp ce tot poporul ieșea cu sutele și miile.

Împăratul a dat următoarea poruncă lui Ioab, lui Abișai și lui Itai: ,,Pentru dragostea pe care o aveți față de mine, purtați-vă blînd cu tînărul Absalom!`` Și tot poporul a auzit porunca împăratului, dată tuturor căpeteniilor cu privire la Absalom.

Poporul a ieșit în cîmp înaintea lui Israel, și bătălia a avut loc în pădurea lui Efraim.

Acolo, poporul lui Israel a fost bătut de slujitorii lui David, și a fost o mare înfrîngere în ziua aceea, ca douăzeci de mii de oameni.

Lupta s`a întins pe tot ținutul, și pădurea a mîncat mai mult popor în ziua aceea decît a mîncat sabia.

Absalom s`a pomenit în fața oamenilor lui David. Era călare pe un catîr. Catîrul a pătruns subt ramurile încîlcite ale unui mare stejar, și capul lui Absalom s`a prins de stejar; a rămas astfel spînzurat între cer și pămînt, și catîrul care era subt el a trecut înainte.

Un om, văzînd lucrul acesta, a venit și a spus lui Ioab: ,,Iată, am văzut pe Absalom spînzurat de un stejar.``

Și Ioab a zis omului care i -a adus știrea aceasta: ,,L-ai văzut! De ce dar nu l-ai tăiat pe loc? Ți-aș fi dat zece sicli de argint și un brîu.``

Dar omul acela a zis lui Ioab: ,,Chiar dacă aș cîntări în mîna mea o mie de sicli de argint, n`aș pune mîna pe fiul împăratului; căci noi am auzit următoarea poruncă pe care ți -a dat -o împăratul ție, lui Abișai și lui Itai: ,Luați seama fiecare la tînărul Absalom!`

Și dacă l-ași fi omorît mișelește, nimic n`ar fi rămas ascuns împăratului, și tu însuți ai fi fost împotriva mea.``

Ioab a zis: ,,Nu voi zăbovi atîta cu tine!`` Și a luat trei săgeți în mînă, și le -a înfipt în inima lui Absalom, care era încă plin de viață în mijlocul stejarului.

Zece tineri, cari duceau armele lui Ioab, au înconjurat pe Absalom, l-au lovit și l-au omorît.

Ioab a sunat din trîmbiță; și poporul s`a întors, încetînd astfel să mai urmărească pe Israel, oprit de Ioab.

Au luat pe Absalom, l-au aruncat într`o groapă mare din mijlocul pădurii, și au pus peste el o grămadă foarte mare de petre. Tot Israelul a fugit, fiecare în cortul lui.

Pe cînd trăia, Absalom își ridicase un stîlp de aducere aminte în valea împăratului. Căci zicea: ,,N`am fii, prin cari să se poată păstra aducerea aminte a numelui meu.`` Și a pus numele său stîlpului, care și astăzi se numește stîlpul lui Absalom.

Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis: ,,Lasă-mă, să dau fuga, și să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i -a făcut dreptate, scăpîndu -l din mîna vrăjmașilor săi.``

Ioab i -a zis: ,,Nu tu ai să duci veștile azi; le vei duce într`o altă zi, dar nu astăzi; fiindcă fiul împăratului a murit.``

Și Ioab a zis lui Cuși: ,,Du-te și vestește împăratului ce ai văzut.`` Cuși s`a închinat înaintea lui Ioab, și a dat fuga.

Ahimaaț, fiul lui Țadoc, a zis iarăș lui Ioab: ,,Orice s`ar întîmpla, lasă-mă să alerg după Cuși.`` Și Ioab a zis: ,,Pentruce vrei să alergi, fiule? Nu este o solie care-ți va fi de folos.``

,,Orice s`ar întîmpla, vreau să alerg``, a zis din nou Ahimaaț. Și Ioab i -a zis: ,,Dă fuga!`` Ahimaaț a alergat pe drumul care duce în cîmpie, și a luat -o înaintea lui Cuși.

David ședea între cele două porți. Caraula s`a dus pe acoperișul porții spre zid; a ridicat ochii și s`a uitat. Și iată că un om alerga singur singurel.

Caraula a strigat, și a dat de știre împăratului. Împăratul a zis: ,,Dacă este singur, aduce vești.`` Și omul acela se apropia din ce în ce mai mult.

Caraula a văzut un alt om alergînd; a strigat la portar: ,,Iată un om aleargă singur singurel.`` Împăratul a zis: ,,Și el aduce vești.``

Caraula a zis: ,,Alergătura celui dintîi pare că e a lui Ahimaaț, fiul lui Țadoc.`` Și împăratul a zis: ,,Este un om de bine, și aduce vești bune.``

Ahimaaț a strigat, și a zis împăratului: ,,Este bine de tot!`` S`a închinat înaintea împăratului cu fața pînă la pămînt, și a zis: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul tău, care a dat în mînile noastre pe cei ce ridicau mîna împotriva domnului nostru împăratul.``

Împăratul a zis: ,,Tînărul Absalom este bine, sănătos?`` Ahimaaț a răspuns: ,,Am văzut o mare învălmășală, cînd a trimes Ioab pe slujitorul împăratului și pe mine, slujitorul tău: dar nu știu ce era.``

Și împăratul a zis: ,,Stai colea la o parte.`` Și Ahimaaț a stătut deoparte.

Îndată a sosit Cuși. Și a zis: ,,Să afle domnul meu, împăratul, vestea cea bună! Astăzi Domnul ți -a făcut dreptate, scăpîndu-te din mîna tuturor celor ce se ridicau împotriva ta.``

Împăratul a zis lui Cuși: ,,Tînărul Absalom este bine, sănătos?`` Cuși a răspuns: ,,Ca tînărul acesta să fie vrăjmașii domnului meu, împăratul, și toți cei ce se ridică împotriva ta, ca să-ți facă rău!``

Atunci împăratul, cutremurîndu-se, s`a suit în odaia de sus a porții, și a plîns. Pe cînd mergea, zicea: ,,Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n`am murit eu în locul tău! Absalom, fiul meu, fiul meu!``