Judecatorii
Capitol 18 | |
1 |
În vremea aceea, nu era împărat în Israel; și seminția Daniților își cauta o moșie ca să se așeze în ea, căci pînă în ziua aceea nu -i căzuse la sorți nici o moștenire în mijlocul semintiilor lui Israel. |
2 |
Fiii lui Dan au luat dintre ei toți, din familiile lor, cinci oameni viteji, pe cari i-au trimes din Țorea și din Eștaol, să iscodească țara și s`o cerceteze. Ei le-au zis: ,,Duceți-vă și cercetați țara.`` Ei au ajuns în muntele lui Efraim, la casa lui Mica, și au rămas peste noapte acolo. |
3 |
Cînd erau aproape de casa lui Mica, au cunoscut glasul tînărului Levit, s`au apropiat și i-au zis: ,,Cine te -a adus aici? Ce faci tu în locul acesta? Și ce ai aici?`` |
4 |
El le -a răspuns: ,,Mica face cutare și cutare lucru pentru mine, îmi dă o simbrie, și eu îi sînt preot.`` |
5 |
Ei i-au zis: ,,Întreabă pe Dumnezeu, ca să știm dacă vom avea noroc în călătoria noastră.`` |
6 |
Și preotul le -a răspuns: ,,Duceți-vă în pace; călătoria pe care o faceți este subt privirea Domnului.`` |
7 |
Cei cinci oameni au plecat, și au ajuns în Lais. Au văzut poporul de acolo trăind la adăpost, în felul Sidoniților, liniștit și fără grijă; în țară nu era nimeni care să le facă cel mai mic neajuns stăpînind peste ei; erau departe de Sidoniți, și n`aveau nici o legătură cu alți oameni. |
8 |
S`au întors la frații lor în Țorea și Eștaol, și frații lor le-au zis: ,,Ce veste ne aduceți?`` |
9 |
,,Haidem``, au răspuns ei, ,,să ne suim împotriva lor; căci am văzut țara, și iată că era foarte bună. Ce! Stați și nu ziceți nimic? Nu fiți leneși și porniți să puneți stăpînire pe țara aceasta. |
10 |
Cînd veți intra în ea, veți da peste un popor care stă fără frică. Țara este mare, și Dumnezeu a dat -o în mînile voastre; este un loc unde nu lipsește nimic din tot ce este pe pămînt.`` |
11 |
Șase sute de oameni din familia lui Dan au pornit din Țorea și Eștaol, încinși cu armele lor de război. |
12 |
S`au suit, și au tăbărît la Chiriat-Iearim în Iuda; de aceea locul acesta, care este înapoia lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pînă în ziua de azi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan). |
13 |
Au trecut de acolo în muntele lui Efraim și au ajuns pînă la casa lui Mica. |
14 |
Atunci cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească țara Lais, au luat cuvîntul și au zis fraților lor: ,,Știți că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Vedeți acum ce aveți de făcut.`` |
15 |
Ei s`au abătut pe acolo, au intrat în casa tînărului Levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate! |
16 |
Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, stăteau la intrarea porții. |
17 |
Și cei cinci oameni cari se duseseră să iscodească țara, s`au suit și au intrat în casă; au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porții cu cei șase sute de oameni, încinși cu armele lor de război. |
18 |
Cînd au intrat în casa lui Mica, și au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, preotul le -a zis: ,,Ce faceți?`` |
19 |
Ei au răspuns: ,,Taci, pune-ți mîna la gură, și vino cu noi; să ne fii părinte și preot. Mai bine este să fii preot la casa unui singur om, sau să fii preotul unei seminții și unei familii din Israel?`` |
20 |
Preotul s`a bucurat în inima lui; a luat efodul, terafimii, și chipul cioplit, și s`a unit cu ceata poporului. |
21 |
Au pornit iarăș la drum și au plecat, punînd înaintea lor copiii, vitele și calabalîcurile. |
22 |
După ce se depărtaseră bine de casa lui Mica, oamenii cari locuiau în casele vecine cu a lui Mica s`au strîns și au urmărit pe fiii lui Dan. |
23 |
Au strigat după fiii lui Dan, cari s`au întors și au zis lui Mica: ,,Ce ai, și ce înseamnă gloata aceasta de oameni?`` |
24 |
El a răspuns: ,,Dumnezeii mei, pe cari mi -i făcusem, mi i-ați luat împreună cu preotul și ați plecat: ce-mi mai rămîne? Cum puteți dar să-mi spuneți: ,Ce ai?`` |
25 |
Fiii lui Dan i-au zis: ,,Să nu-ți auzim glasul; căci altfel niște oameni amărîți se vor arunca asupra voastră, și te vei perde și pe tine și pe cei din casa ta.`` |
26 |
Și fiii lui Dan și-au văzut mai departe de drum. Mica, văzînd că sînt mai tari decît el, s`a întors și a venit acasă. |
27 |
Au ridicat dar ce făcuse Mica, și au luat pe preotul care era în slujba lui, și s`au năpustit asupra Laisului, asupra unui popor liniștit și în pace; l-au trecut prin ascuțișul săbiei, și au ars cetatea. |
28 |
Nimeni n`a izbăvit -o, căci era departe de Sidon, și locuitorii ei n`aveau nicio legătură cu alți oameni: ea era în valea care se întinde spre Bet-Rehob. Fiii lui Dan au zidit din nou cetatea, și au locuit în ea; |
29 |
au numit -o Dan, după numele lui Dan, tatăl lor, care se născuse lui Israel; dar cetatea se chema mai înainte Lais. |
30 |
Au înălțat pentru ei chipul cioplit; și Ionatan, fiul lui Gherșom, fiul lui Moise, el și fiii lui au fost preoții seminției Daniților, pînă pe vremea robirii țării. |
31 |
Au așezat pentru ei chipul cioplit pe care -l făcuse Mica, în tot timpul cît a fost casa lui Dumnezeu la Silo. |