A r c h e u s . r o

Iosif s`a dus să înștiințeze pe Faraon, și i -a spus: ,,Frații mei și tatăl meu au sosit din țara Canaan, cu oile și boii, și cu tot avutul lor; și sînt în ținutul Gosen.``

A luat pe cinci din frații lui, și i -a adus înaintea lui Faraon.

Faraon a întrebat pe frații lui Iosif: ,,Cu ce vă îndeletniciți?`` Ei au răspuns lui Faraon: ,,Robii tăi sînt păstori, cum erau și părinții noștri.``

Și au mai zis lui Faraon: ,,Noi am venit ca să locuim o vreme aici în țară, pentrucă nu mai este pășune pentru oile robilor tăi, și este o mare foamete în țara Canaanului; îngăduie dar robilor tăi să locuiască în ținutul Gosen.``

Faraon a zis lui Iosif: ,,Tatăl tău și frații tăi au venit la tine.

Țara Egiptului este deschisă înaintea ta; așează pe tatăl tău și pe frații tăi în cea mai bună parte a țării. Să locuiască în ținutul Gosen; și dacă găsești printre ei oameni destoinici, pune -i în fruntea turmelor mele.``

Iosif a adus pe tatăl său Iacov, și l -a înfățișat înaintea lui Faraon. Și Iacov a binecuvîntat pe Faraon.

Faraon a întrebat pe Iacov: ,,Care este numărul zilelor anilor vieții tale?``

Iacov a răspuns lui Faraon: ,,Zilele anilor călătoriei mele sînt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieții mele au fost puține la număr și rele, și n`au atins zilele anilor vieții părinților mei, în timpul călătoriei lor.``

Iacov a binecuvîntat iarăș pe Faraon, și a plecat dinaintea lui Faraon.

Iosif a așezat pe tatăl său și pe frații săi, și le -a dat o moșie în țara Egiptului, în cea mai bună parte a țării, în ținutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.

Iosif a hrănit cu pîne pe tatăl său, pe frații săi, și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

Nu mai era pîne în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului și țara Canaanului tînjeau, din pricina foametei.

Iosif a strîns tot argintul, care se găsea în țara Egiptului și în țara Canaanului, în schimbul grîului, pe care -l cumpărau oamenii, și astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre în casa lui Faraon.

Cînd s`a sfîrșit argintul din țara Egiptului și din țara Canaanului, toți Egiptenii au venit la Iosif, și au zis: ,,Dă-ne pîne! Pentruce să murim în fața ta? Căci argint nu mai avem.``

Iosif a zis: ,,Dați vitele voastre, și vă voi da pîne în schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveți argint.``

Și-au adus vitele la Iosif, și Iosif le -a dat pîne în schimbul cailor, în schimbul turmelor de oi și de boi, și în schimbul măgarilor. Le -a dat astfel pîne în anul acela în schimbul tuturor turmelor lor.

Dupăce a trecut anul acela, au venit la Iosif în anul următor, și i-au zis: ,,Nu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s`a sfîrșit, și turmele de vite au trecut în stăpînirea domnului nostru; nu mai rămîn înaintea domnului nostru de cît trupurile și pămînturile noastre.

Pentruce să murim subt ochii tăi, noi și pămînturile noastre? Cumpără-ne împreună cu pămînturile noastre în schimbul pînii, și vom fi ai domnului nostru, noi și pămînturile noastre. Dă-ne sămînță să sămănăm, ca să trăim și să nu murim, și să nu ne rămînă pămînturile pustii.``

Iosif a cumpărat pentru Faraon toate pămînturile Egiptului; căci Egiptenii și-au vîndut fiecare ogorul, pentrucă îi silea foametea. Și țara a ajuns în stăpînirea lui Faraon.

Cît despre popor, l -a mutat în cetăți, dela o margine hotarelor Egiptului pînă la cealaltă.

Numai pămînturile preoților nu le -a cumpărat, pentrucă era o lege a lui Faraon, dată în folosul preoților, cari trăiau din venitul pe care li -l dădea Faraon: de aceea ei nu și-au vîndut pămînturile.

Iosif a zis poporului: ,,V`am cumpărat azi cu pămînturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau sămînță, ca să puteți sămăna pămîntul.

La vremea roadelor, veți da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părți vă vor rămînea vouă, ca să sămănați ogoarele, și să vă hrăniți împreună cu copiii voștri și cu cei ce sînt în casele voastre.``

Ei au zis: ,,Tu ne-ai scăpat viața! Să căpătăm trecere înaintea domnului nostru, și vom fi robi ai lui Faraon.``

Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas în picioare pînă în ziua de azi, și după care, a cincea parte din venitu pămînturilor Egiptului este a lui Faraon; numai pămînturile preoților nu sînt ale lui Faraon.

Israel a locuit în țara Egiptului, în ținutul Gosen. Ei s`au înstărit, au crescut și s`au înmulțit foarte mult.

Iacov a trăit șaptesprezece ani în țara Egiptului; și zilele anilor vieții lui Iacov au fost de o sută patruzeci și șapte de ani.

Cînd s`a apropiat Israel de clipa morții, a chemat pe fiul său Iosif, și i -a zis: ,,Dacă am căpătat trecere înaintea ta, pune, rogu-te, mîna subt coapsa mea, și poartă-te cu bunătate și credincioșie față de mine: să nu mă îngropi în Egipt.

Ci cînd mă voi culca lîngă părinții mei, să mă scoți afară din Egipt, și să mă îngropi în mormîntul lor.`` Iosif a răspuns: ,,Voi face după cuvîntul tău.``

Iacov a zis: ,,Jură-mi.`` Și Iosif i -a jurat. Apoi Israel s`a plecat cu fața pe căpătîiul patului.