A r c h e u s . r o

Avraam era bătrîn, înaintat în vîrstă; și Domnul binecuvîntase pe Avraam în orice lucru.

Avraam a zis celui mai bătrîn rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: ,,Pune-ți te rog, mîna subt coapsa mea;

și te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pămîntului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiților, în mijlocul cărora locuiesc,

ci te vei duce în țara și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac.``

Robul i -a răspuns: ,,Poate că femeia n`are să vrea să mă urmeze în țara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?``

Avraam i -a zis: ,,Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!

Domnul, Dumnezeul cerului, care m`a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi -a vorbit și mi -a jurat, zicînd: ,,Seminței tale voi da țara aceasta,`` va trimete pe Îngerul Său înaintea ta; și de acolo vei lua o nevastă fiului meu.

Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurămîntul acesta, pe care te pun să -l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu.``

Robul și -a pus mîna subt coapsa stăpînului său Avraam, și i -a jurat că are să păzească aceste lucruri.

Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpînului său, și a plecat, avînd cu el toate lucrurile de preț ale stăpînului său. S`a sculat, și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.

A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lîngă o fîntînă. Era seara, pe vremea cînd ies femeile să scoată apă.

Și a zis: ,,Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbîndă astăzi, și îndură-Te de stăpînul meu Avraam.

Iată, stau lîngă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.

Fă ca fata căreia îi voi zice: ,,Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau,`` și care va răspunde: ,,Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale,`` să fie aceea, pe care ai rînduit -o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpînul meu.``

Nu sfîrșise el încă de vorbit, și -a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.

Fata era foarte frumoasă; era fecioară, și nici un bărbat n`avusese legături cu ea. Ea s`a pogorît la izvor, și -a umplut vadra și s`a suit iarăș.

Robul a alergat înaintea ei, și a zis: ,,Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta.``

,,Bea, domnul meu,`` a răspuns ea. Și s`a grăbit de a plecat vadra pe mînă, și i -a dat să bea.

După ce i -a dat și a băut de s`a săturat, a zis: ,,Am să scot apă și pentru cămilele tale, pînă vor bea și se vor sătura.``

A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăș la fîntînă ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.

Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să -i izbutească sau nu călătoria.

Cînd s`au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de zece sicli de aur.

Și a zis: ,,A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămînem peste noapte?``

Ea a răspuns: ,,Eu sînt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor.``

Și i -a zis mai departe: ,,Avem paie și nutreț din belșug, și este și loc de găzduit peste noapte.``

Atunci omul a plecat capul, și s`a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului,

zicînd: ,,Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, care n`a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpînul meu! Domnul m`a îndreptat în casa fraților stăpînului meu.``

Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întîmplate.

Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.

Văzuse veriga și brățările în mînile sorei sale, și auzise pe soru-sa Rebeca spunînd: ,,Așa mi -a vorbit omul acela.`` A venit dar la omul acela, care stătea lîngă cămile la izvor,

și a zis: ,,Vino, binecuvîntatul Domnului! Pentruce stai afară? Am pregătit casa, și am pregătit un loc pentru cămile.``

Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor cari erau cu el.

Apoi, i -a dat să mănînce. Dar el a zis: ,,Nu mănînc pînă nu voi spune ce am de spus.`` ,,Vorbește!`` a zis Laban.

Atunci el a zis: ,,Eu sînt robul lui Avraam.

Domnul a umplut de binecuvîntări pe stăpînul meu, care a ajuns la mare propășire. I -a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari.

Sara, nevasta stăpînului meu, a născut, la bătrîneță, un fiu stăpînului meu; și lui i -a dat el tot ce are.

Stăpînul meu m`a pus să jur, și a zis: ,,Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Cananiților, în țara cărora locuiesc;

ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca deacolo să iei nevastă fiului meu.``

Eu am zis stăpînului meu: ,,Poatecă femeia n`are să vrea să mă urmeze.``

Și el mi -a răspuns: ,,Domnul, înaintea căruia umblu, va trimete pe Îngerul Său cu tine, și-ți va da izbîndă în călătorie, și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu.

Vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi -l faci, dacă te vei duce la rudele mele; și dacă nu ți -o vor da, vei fi deslegat de jurămîntul pe care mi -l faci.``

Eu am ajuns azi la izvor, și am zis: ,,Doamne, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbîndă în călătoria pe care o fac,

iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă, și căreia îi voi zice: ,,Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta,``

și care îmi va răspunde: ,,Bea tu însuți, și voi da de băut și cămilelor tale,`` fata aceea să fie nevasta pe care a rînduit -o Domnul pentru fiul stăpînului meu!``

Înainte de a sfîrși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca, cu vadra pe umăr, s`a coborît la izvor, și a scos apă. Eu i-am zis: ,,Dă-mi să beau, te rog.``

Ea s`a grăbit, și -a plecat vadra deasupra umărului, și a zis: ,,Bea, și voi da de băut și cămilelor tale.`` Am băut, și a dat de băut și cămilelor mele.

Eu am întrebat -o, și am zis: ,,A cui fată ești?`` Ea a răspuns: ,,Sînt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi.`` I-am pus veriga în nas, și brățările la mîni.

Apoi am plecat capul, m`am aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului, și am binecuvîntat pe Domnul, Dumnezeul stăpînului meu Avraam, că m`a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpînului meu pentru fiul lui.

Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpînul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăș, ca să mă îndrept la dreapta sau la stînga.``

Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: ,,Dela Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău nici bine.

Iată, Rebeca este înaintea ta; ia -o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpînului tău, cum a spus Domnul.``

Cînd a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s`a aruncat cu fața la pămînt înaintea Domnului.

Și robul a scos scule de argint, scule de aur, și îmbrăcăminte, pe cari le -a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său și mamei sale.

După aceea, au mîncat și au băut, el și oamenii cari erau împreună cu el și s`au culcat. Dimineața cînd s`au sculat, robul a zis: ,,Lăsați-mă să mă întorc la stăpînul meu.``

Fratele și mama fetei au zis: ,,Fata să mai rămînă cîtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece.``

El le -a răspuns: ,,Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi -a dat izbîndă în călătoria mea; lăsați-mă să plec, și să mă duc la stăpînul meu.``

Atunci ei au răspuns: ,,Să chemăm pe fată, și s`o întrebăm.``

Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: ,,Vrei să te duci cu omul acesta?`` ,,Da, vreau,`` a răspuns ea.

Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui.

Au binecuvîntat pe Rebeca, și i-au zis: ,,O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, și sămînța ta să stăpînească cetățile vrăjmașilor săi!``

Rebeca s`a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, și a plecat.

Isaac se întorsese dela fîntîna ,,Lahai-Roi,`` căci locuia în țara de meazăzi.

Într`o seară, cînd Isaac ieșise să cugete în taină pe cîmp, a ridicat ochii, și s`a uitat; și iată că veneau niște cămile.

Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac, și s`a dat jos de pe cămilă.

Și a zis robului: ,,Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe cîmp?`` Robul a răspuns: ,,Este stăpînul meu!`` Atunci ea și -a luat măhrama, și s`a acoperit.

Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe cari le făcuse.

Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit -o. Astfel a fost mîngîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.