Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru NĂLUCIRE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 88 pentru NĂLUCIRE.

Alexandru Macedonski - Nălucirea

... revine, Ca să mă facă iar fericit! Ea este feea rimelor grele, E ș-al meu angel privighetor, Este și roua zilelor mele; E-o nălucire dulce d-amor! Cum mi s-arată, uit orice rele, Uit orice rele ș-orice dor! Fecioare albe și virginale, Ochii sunt două raze d ... de subțire, Sânul îi este-atât de plăpând, Încât te-aruncă în rătăcire, Ai vrea în brațe s-o strângi palpitând! Vană dorință!... E-o nălucire Ce într-o clipă vezi dispărând! Când noaptea vine placidă, lină, Când alba lună suie pe cer, Când vântu-n frunze duios suspină, Când dulci ... se-ntoarce iară Și mă inspiră necontenit! Ea este feea rimelor grele, E ș-al meu angel consolator, Este și roua zilelor mele; E-o nălucire

 

Dimitrie Bolintineanu - La o nălucire iubită

... Dimitrie Bolintineanu - La o nălucire iubită La o nălucire iubită de Dimitrie Bolintineanu Dulce fantasmă, unde ești oare? Luat-ai zboruI lin către cer, Ca fluturelul, ce în eter, Legănat zboară pe aripioare? O ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie

... zâmbind, sufletul meu, Crezui că ești un înger, de pace și scăpare, Trimis să mă rentoarcă la bunul Dumnezeu. Tu nu erai un înger, cerească nălucire, Dar cugetu-mi atuncea la pace se-nvoi... Ți-am dat a mea junie, mi-ai dat a ta iubire Și ... i mari! Și m-am suit atuncea în cerurile mute, Și cerurile mute atuncea mi-au vorbit, Eternul în tot locul vibra pe întrecute, Iubită nălucire, de ce m-ai părăsit? În sufletu-mi de tânăr era-ntuneric mare, Eram ca și o barcă lipsită de cârmaci, Veniși, făcuși lumină! Suflași ... în sus! Furtuna de atuncea gemu trecând pe mare, Catartele de trăsnet cu zgomot s-au zdrobit... În voia soartei mele lovind cu nendurare, Cerească nălucire, de ce m-ai părăsit? M-a dus desigur vântul la maluri și pe mine, Dar inima din pieptu-mi de stânci s ...

 

Grigore Alexandrescu - Mângâierea

... De ce urăști viața, tu, fiica Armoniei? De ce dintr-al tău suflet nădejdea ai gonit? Care dureri ascunse, vrăjmașe bucuriei, A vârstei nălucire și visuri ți-au răpit? Tu n-ai deșertat cupa ce încă este plină; Tu nu știi de-ți păstrează otravă sau nectar; Dar plângi ...

 

Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului

... zicînd : sau trai, sau pieire ! M-apropriu, tremurînd strașnic, tocmai de acea negreață ; Dar, o ceriu ! ce bucurie ! Iată-mă scăpat cu viață. Acea neagră nălucire, ce mă împluse de frică, N-au fost altă, decît butca cuconului Vasilică, Care pentru că la hamuri oarece i se rupsese De butcele celelalte ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Visează codrul

Ştefan Octavian Iosif - Visează codrul Visază codrul — Un simbol — de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Înfiorat din vreme-n vreme       De-o aurire de furtună, Bătrînul codru-n miez de noapte       Visază sub argint de lună Și, socotindu-și, parcă, frunza       Nenumărată-n vis, răsună, Însuflețit de mii de șoapte. Sub vraja mîndrei nopți de vară,       În ceasul tainei, cine știe Ce năluciri nu-i trec prin minte !       Ce fermecată feerie, Eresuri și minuni păgîne       Din sfînta lui copilărie De care-abia-și aduce-aminte... De palidul păstor lunatic       Din ceața nopților tăcute Îi sună-n vis ca o poveste...       Deodată-n urma unei ciute Răsare-n luminiș Diana,       Și-n adîncimi necunoscute Se prăpădește fără veste... Suspină apele sfioase       În fund de peșteri depărtate Și plîng în șipote sonore...       La pîndă, răzemați pe coate, Stau satirii și zic din naiuri ;       Pe-alocuri, unde luna bate, Ușoare nimfe saltă-n hore... Convoi de umbre diafane       Plutind măreț se risipește Departe-n liniștea de mituri...       Dar ce blestem divin voiește Să rumpă farmecul visării ?...       Ce vuiet surd se-nalță, crește, Amenințînd din răsărituri ?... Deodată-și zguduie bătrînul       Din somn puternica-i coroană ! De plîns amar, de ...

 

Alecu Russo - Ofițeri francezi în Moldova

Alecu Russo - Ofiţeri francezi în Moldova Ofițeri francezi în Moldova de Alecu Russo Întovărășiți de doamna baroneasă D... ofițerii din nr. 23 al Stelei , amăgiți de un huiet răspândit că Moldova vroia a organiza o armie, porniră din Cracovia și după multe întâmplări, precum se întâmplă nenorociților fugari, nevoiți a se odihni în Cernăuți mai mult decât un ceas, apucară drumul spre Moldova. Iată din cuvânt în cuvânt călătoria lor: "După ce făcusem pe tovărășița noastră a înghiți o litră de pâine de făină de păpușoi, muiat într-o butelcă de vin, duși de un țăran ce ne silise poliția a lua cu plată, pornirăm la nouă ceasuri seara spre a intra în Moldova. Vremea era frumoasă, dar noaptea întunecată și drumurile grele. Fratele-meu da brațul baronesei, mergând dinapoia trăsurii; eu eram înainte cu călăuzul nostru, arătându-i vârfurile pistoalelor, căci mărturisesc că cugetam că sila făcută nouă de a porni noaptea era pentru a ne prăda pe graniță. Mergeam de mai multe ceasuri de-a lungul Prutului, picând de osteneală, când calul nostru pică în nisip; zadarnică fu truda de ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski)

Alexandru Macedonski - Noaptea de mai (Macedonski) Noaptea de mai de Alexandru Macedonski Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri, Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri? Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă, Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți, Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă, De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți? Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze. Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze, Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută. Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit; Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit. Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară, Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit, Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit. Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge, -- Când frunza ca și mai nainte șoptește ...

 

Antim Ivireanul - Cuvânt de învățătură la Obrezaniia lui Hristos

... ca să se astupe toată gura hulitoare și clevetnică a eriticilor, carii zicea că n-au luat trup, ci s-au născut după nălucire. Iar pentru ce s-au tăiat împrejur a opta zi să înțelĂ©ge că la al optulea veac va să tae Hristos împrejur ...

 

Cincinat Pavelescu - Voiesc să cânt

... ce sânt... Cântarea e re-ntinerire, E un ecou de fericire, E cerul pe pământ. Voiesc să cânt! Să uit că totul e cuvânt, Vis, nălucire

 

Constantin Alexandru Rosetti - Fracul meu

... ea-mi zise : „Dragă și tu în astă stare, Și tu cu haina curții și tu frac ți-ai făcut ?â€� Ca vis, ca-nălucire, cum piere toate-n lume, Zadarnica-mi mîndrie îndată a trecut ! Și-am zis : decît ast „dragăâ€�, nu voi eu un alt ...

 

   Următoarele >>>