Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru CĂZĂTOR

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru CĂZĂTOR.

Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare

Dimitrie Anghel - Culegătorul de stele căzătoare Culegătorul de stele căzătoare de Dimitrie Anghel Publicată în Flacăra , I, 3, 5 nov. 1911. p. 22. De la fereastra lui, Enric, în fiecare seară privea nemărginirile cerului, așteptînd să vadă ploaia de artificii, jocul nebun de rachete, pulberea măruntă și impalpabilă care umple aerul și nu cade nicăierea, firele de beteală care se urz0065sc ca o mreajă și apoi se desfac ; și ochii lui se umpleau de visuri și sufletul lui veșnic avîntat se umplea de o melancolie fără de margini, vrînd să scape și el și să se amestece mai curînd în oceanul acesta luminos, spre care rîvnea de atîta vreme. Ușoară ca o estompă, seara întuneca vîrfurile copacilor, dezlega umbrele din ramuri și le împrăștia pe drumuri, ștergea contururile florilor, amesteca laolaltă culorile. Sus, întîile licăriri sfioase se arătau, mare și orbitor luceafărul apărea, scînteietoare constelațiile își arătau punctele lor de foc în locul obișnuit, imens șerpuitorul drum al robilor se strecura printre norodul de sori, de luceferi și de stele, brăzdînd tăria și apoi, după cele mari și scăpărătoare, sfioase se arătau și cele mai mici, și cele mai mărunte, și toată pulberea de diamant a celor ...

 

Cincinat Pavelescu - Madrigale (Pavelescu)

Cincinat Pavelescu - Madrigale (Pavelescu) Madrigale de Cincinat Pavelescu pe o fotografie a mea trimisă unor prieteni Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I Dacă suferința intimă sculptează Chipul meu ce n-are zâmbetul vioi, E că gelozia poate mă-ntristează Că nu sunt în locul copiei, cu voi. II Te miri că pică-atâtea stele, Dar nu-s doar stele căzătoare, Sunt poate lacrimile mele Ce plâng o dragoste ce moare. III Sub paleta toamnei sângera grădina Împletindu-ți visul cu păreri de rău; Tu făceai buchete și furai lumina Razelor de soare prinse-n părul tău. IV Precum din foc rămâne scrum, Ce-a strălucit o să apună, Azi din iubirea mea nebună Fac cântece pentru volum. V Smarandei De ce în ochii tăi albaștri Plutește-atâta vag mister? Ori te-ai uitat prea mult la cer Și-ai năzuit mereu spre

 

Gelu Vlașin - 6:17

Gelu Vlaşin - 6:17 â†�â†� Prolog 6:17 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 6:45 →→ primește-mă dimineața asta cu ochiul împerecheat primește-mă în brațul moale ca o nicovală de ciocolată și sărută-mă întâi ca să nu mă vâneze leproșii strânge-mi părul alb răsfirat printre frunze până dincolo cu disperare aaaaaaaaaaaah cuvintele în mesageria vocală privește-mă în oglinda - umbră - doar așa vei știi cum aleargă noaptea să lumineze chipul de stea căzătoare când lumea s-ar putea compune din două silabe tu nu știi răs........punsul care-mi scapă printre degetele unei nopți ( cu lună albastră și copaci de marmură

 

Gelu Vlașin - Epilog (Vlașin)

Gelu Vlaşin - Epilog (Vlaşin) â†�â†� 00:00 epilog de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) și cortina cade spectatorii aplaudă regizorul suspină generos iar actorii rămân infipți în mijlocul scenei pentru totdeauna cu ochii pironiți pe o stea căzătoare din poșeta neagră o scrisoare îmi face semne disperate cu ochiul pa idiotule îmi iau geamantanul și

 

Emil Gârleanu - Oratorul

Emil Gârleanu - Oratorul Oratorul de Emil Gârleanu Tocmai isprăvise de mâncat friptura, când Ghiță Năstrate, agentul, îi aduse o scrisoare. Conul Tase Filoreanu desfăcu, domol, plicul și citi: Iubite Tase, În împrejurări grele, la cine să alergăm? Firește, la tine. Afaceri grabnice mă silesc să plec numaidecât. Și astă-seară, la 8 ceasuri, cred că știi: sunt cele două întruniri, în despărțirile III și IV, la care trebuia să vorbesc. Bizuit pe marele tău talent, plec mai mulțumit și împăcat în mine însumi decât dacă aș fi vorbit eu alegătorilor. Al tău îndatorat, Jean P.-S. Iartă-mă că-ți scriu așa, pe fugă; mai am jumătate de oră până să plece trenul. Tocmai, semnul buletinelor noastre de vot e Crucea. De multe ori îi scrisese șeful; dar niciodată nu-i așternuse rânduri mai călduroase ca aceste. Conul Tase era încântat. Înghiți o bucată de plăcintă în pripă, sorbi de două-trei ori din cafea și porunci să-i aducă o trăsură. Erau 7 ceasuri. Își îmbrăcă redingota, își îmbucă tabachera cu tutun, iar coana Tica Filoreanu îi puse în portofel vreo două scobitori, căci se putea, după întrunire, soțul dumneaei să guste câte ceva, cu prietenii. Peste câteva ...

 

George Coșbuc - Rodovica

George Coşbuc - Rodovica Rodovica de George Coșbuc Baladă din popor Tot cerul la vest era-n purpur scăldat Doinind treceau vesel flăcăii prin sat Cu luciile coase pe-un umăr robust, Și fete, cu ochii din soare de-august, Treceau, având furcă la brâne. Pe-un laiț sub veche tulpină de fag, Eu stam privitor, cum d-a pururi mi-e drag Să stau și din ochi de-amărunt să privesc La sate tot mersul de trai românesc, Ca sfânt trai din vremuri bătrâne. Era după Paști, și era un timp bun. Vedeam îndeparte un vânăt cordun De munți și pe dânșii al iernilor giulgi; Cireșii ningeau căzătorii lor fulgi De albă și nobilă floare. Ici-colo vreo fată fugea la fântâni, Veneau păcurarii cu tulnice-n mâini, Și boi tăngăneau câte-un clopot la gât, Copii se jucau lângă plopii din rât Și-un fluier plângea-n depărtare. Și, cum stam pe trunchiul de fag răzimat, Lenos având capul pe spate lăsat, Priveam într-un loc la o cruce de străzi: Stăteau înaintea cutării ogrăzi Flăcăi într-o deasă grămadă. Pe rând s-adunară mai mulți trecători, Eram curios eu, la ce-s privitori? Întreb pe- ...

 

Calistrat Hogaș - În Munții Neamțului

Calistrat Hogaş - În Munţii Neamţului În Munții Neamțului de Calistrat Hogaș 1912 A doua parte din volumul "Pe drumuri de munte" Cuprins 1 FLORICICA 2 SPRE NICHIT 3 PĂRINTELE GHERMĂNUȚĂ 4 SINGUR 5 LA TAZLĂU FLORICICA De astă dată, mă hotărâi să plec călare și, fiindcă era asupra iarmarocului de la Duminica Mare, rugai pe prietenul meu Tasache Crăcăuanu, cel mai vestit hipolog sau, mai bine zis, geambaș de pe vremuri, să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele și țintei ce urmăream. Astfel, spre seara mai sus-pomenitei sfinte duminici, numai ce-l văd pe Tasache al meu intrând în ogradă și ducând de dârlogi un soi de dihanie, pe care cu un prisos de bunăvoință ai fi putut-o lua drept cal. — Bine, măi Tasache, zisei eu ieșindu-i înainte și de-abia stăpânindu-mi râsul, da de unde dracu ai prins tu dihania asta și mi-o vâri în ogradă cu atâta ifos? — De unde? Ia, din iarmaroc, după ce am dat 50 de lei unui român de la munte. — Puteai să te duci dracului cu românul și cu muntele tău cu tot; da ce vrei să fac eu cu mâța ...