Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘTANȚĂ
Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru ȘTANȚĂ.
... ȘTANȚÁT , - Ă , ștanțați , - te , adj . 1. Tăiat sau fasonat cu ștanța ( 1 ) . 2. Gravat cu ștanța
... ȘTĂNȚÁR , ștănțari , s . m . Muncitor care croiește talpa încălțămintei tăind - o cu ștanța
... ȘTĂNȚUÍ , ștănțuiesc , vb . IV . Tranz . A ștanța
... ȘTANȚÁRE , ștanțări , s . f . Acțiunea de a ștanța și rezultatul ei ; ștănțuire . [ Var . : stanțáre s . f . ] - V. ștanța
ȘTANȚÁ , ștanțez , vb . I . Tranz . 1. A fasona sau a tăia obiecte de metal sau de mase plastice , în curs de prelucrare , cu ajutorul unei ștanțe ( 1 ) ; a ștănțui . 2. A grava prin presiune un model , o cifră etc . cu ajutorul unei ștanțe ( 2 ) . [ Var . : stanțá vb .
... ȘTANȚATÓR , - OÁRE , ștanțatori , - oare , s . m . și f . Muncitor care lucrează la ștanțe . - Ștanța
ȚÁGLĂ , țagle , s . f . 1. Semifabricat de oțel cu secțiunea dreptunghiulară sau circulară , din care se laminează bare , sârme etc . și din care se forjează sau se ștanțează diferite piese ; biletă . 2. Partea ascuțită a unui par , care intră în
STÁNȚĂ^2 s . f . v . ștanță . STÁNȚĂ^1 , stanțe , s . f . Strofă cu înțeles deplin , alcătuită din opt versuri cu o anumită schemă de rimă și formând o unitate
... STANȚÁ vb . I v . ștanța
STANȚÁT , - Ă - Ă adj . v .