Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCÂNTARE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru ÎNCÂNTARE.

ÎMBĂTARE

... ÎMBĂTÁRE s . f . 1. Acțiunea de a ( se ) îmbăta ( 1 ) și rezultatul ei ; amețeală . 2. Fig . Tulburare adâncă ( și plăcută ) ; încântare

 

ADMIRA

... ADMIRÁ , admír , vb . I . Tranz . A privi ceva sau pe cineva cu un sentiment de încântare

 

ADMIRAȚIE

... ADMIRÁȚIE , admirații , s . f . Sentiment de încântare

 

AUTOÎNCÂNTARE

... AUTOÎNCÂNTÁRE s . f . Automulțumire . [ Pr : a - u - ] - Auto ^1 - + încântare

 

DELECTARE

... DELECTÁRE , delectări , s . f . Faptul de a ( se ) delecta ; desfătare , încântare

 

DESFĂTA

... DESFĂTÁ , desf ? t , vb . I . Refl . A - și petrece timpul într - o stare de mulțumire , de bucurie , de încântare

 

DESFĂTARE

... DESFĂTÁRE , desfătări , s . f . Faptul de a ( se ) desfăta : plăcere mare ; încântare

 

EXALTARE

... EXALTÁRE , exaltări , s . f . 1. Entuziasm , încântare

 

FERMECAT

... FERMECÁT , - Ă , fermecați , - te , adj . 1. Plin de încântare

 

FUROARE

... FUROÁRE , furori , s . f . 1. ( Rar ) Mânie , furie , delir furios . 2. ( Rar ) Pasiune violentă , patimă arzătoare ; încântare

 

   Următoarele >>>