Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VOINȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 56 pentru VOINȚĂ.

VOLUNTARISM

... VOLUNTARÍSM s . n . 1. Concepție filozofică potrivit căreia existența se întemeiază pe anumite tendințe iraționale ale voinței umane sau pe o voință cosmică oarbă . 2. Concepție sociologică care neagă existența legilor obiective ale naturii și necesitatea lor în societate și atribuie voinței ( individuale sau colective ) o importanță ...

 

RĂUVOITOR

... RĂUVOITÓR , - OÁRE , răuvoitori , - oare , adj . ( Adesea substantivat ) Care vrea răul cuiva , care manifestă rea - voință , plin de rea - voință

 

SUGESTIE

SUGÉSTIE , sugestii , s . f . 1. Influență exercitată asupra voinței cuiva ; înrâurire și dirijare a voinței cuiva . 2. Ceea ce sugerează cuiva ; sugerare , propunere , idee . [ Var . : sugestiúne s .

 

VOLIȚIONAL

... VOLIȚIONÁL , - Ă , voliționali , - e , adj . Care se referă la voință , care este determinat de voință

 

VOLUNTAR

... Care acționează de bunăvoie , din proprie inițiativă , nesilit de nimeni , în mod conștient ; ( despre acțiuni ) care se face de bunăvoie , fără constrângere . 2. Care exprimă voință . 3. Care își impune voința ; autoritar . II. S . m . Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar ( înainte ...

 

ABULIE

ABULÍE , abulii , s . f . Boală psihică caracterizată prin lipsa mai mult sau mai puțin pronunțată a voinței ; nehotărâre ,

 

ASIGURARE

ASIGURÁRE , asigurări , s . f . Acțiunea de a ( se ) asigura și rezultatul ei . 1. Punere în siguranță . 2. Încredințare , promisiune fermă . 3. Operație financiară , decurgând dintr - un contract sau dintr - o obligație prevăzută de lege , prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le - ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui . V.

 

AUGUR

AUGÚR , auguri , ( 1 ) s . m . , augure , ( 2 ) s . n . ( În antichitatea romană ) 1. S . m . Preot căruia i se atribuia facultatea de a prevesti viitorul sau de a interpreta voința zeilor după zborul și cântecul păsărilor sau după măruntaiele animalelor sacrificate . 2. S . n . Prevestire făcută de auguri ( 1 ) ;

 

BLEG

... atârnă în jos ; ( despre oameni ) cu urechile îndepărtate de cap ; ( despre urechile oamenilor ) îndepărtate de cap ( și atârnând în jos ) . 2. Lipsit de energie , de voință

 

BUNĂVOINȚĂ

... BUNĂVOÍNȚĂ s . f . 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva ; îngăduință . 2. Tragere de inimă ; râvnă , zel , sârg . [ Gen . - dat . : bunăvoinței ] - Bună + voință

 

CONSENSUAL

... CONSENSUÁL , - Ă , consensuali , - e , adj . Contract consensual ( În sintagma ) = contract care se încheie prin simplul acord de voință

 

   Următoarele >>>