Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VARIABIL%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 79 pentru VARIABIL%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD%EF%BF%BD.

ARGUMENT

ARGUMÉNT , argumente , s . n . 1. Raționament , dovadă adusă în sprijinul unei afirmații . 2. ( Mat . ) Variabila independentă a unei

 

BRIGADĂ

... BRIGÁDĂ , brigăzi , s . f . 1. Mare unitate militară , formată dintr - un număr variabil de regimente , batalioane și divizioane . 2. Formație ( stabilă ) de lucru , compusă din muncitori organizați adesea pe echipe și pe schimburi sau pe faze de operație ...

 

CÂMP

CÂMP , câmpuri , s . n . și ( 1 , astăzi mai ales în expr . ) câmpi , s . m . 1. Întindere vastă de pământ fără accidente însemnate de teren ; șes , câmpie ; spec . întindere de pământ cultivată , semănată ; totalitatea ogoarelor din jurul unei comune . 2. Loc . Spațiu , porțiune de teren în limitele cărora se desfășoară o anumită activitate . Câmp de luptă . 3. ( Fiz . ) Regiune din spațiu în care fiecărui punct i se asociază o mărime fizică determinată ; mărime care caracterizează o asemenea regiune . Câmp sonor . 4. Formă a materiei prin intermediul căreia are loc interacțiunea dintre particule . Câmp electromagnetic . 5. ( În sintagma ) Câmp operator = porțiune anatomică pe suprafața căreia are loc o intervenție chirurgicală . 6. Fondul unui tablou , al unei gravuri , al unei podoabe etc . 7. Mulțime de valori ale uneia sau mai multor mărimi ( matematice , fizice etc . )

 

CALIBRA

CALIBRÁ , calibrez , vb . I . Tranz . 1. A prelucra mecanic o piesă , un semifabricat , spre a obține forma și dimensiunile prescrise . 2. A sorta , după mărime , cereale , fructe , puieți de pom etc . 3. A restrânge albia variabilă a unui râu prin lucrări

 

CARACTERISTIC

CARACTERÍSTIC , - Ă , caracteristici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Însușire specifică predominantă , proprie unei ființe , unui lucru , unui fenomen etc . și care diferențiază o ființă de alta , un lucru de altul . 2. Adj . Care constituie trăsătura distinctivă a unei ființe , a unui lucru sau a unui fenomen . 3. S . f . Partea întreagă a unui logaritm . 4. S . f . Parametru sau dată tehnică utilizată pentru aprecierea comportării în exploatare a unui sistem tehnic sau a unui material . 5. S . f . Curbă care reprezintă modul cum variază o proprietate a unui sistem sau a unui dispozitiv în funcție de o anumită

 

CEFEIDĂ

CEFEÍDĂ , cefeide , s . f . Stea cu strălucire

 

COEFICIENT

COEFICIÉNT , coeficienți , s . m . 1. Element constant într - o expresie matematică , care multiplică o mărime variabilă . 2. Mărime care indică sau caracterizează o anumită proprietate a unui corp sau a unei substanțe și care este constantă pentru acel corp sau pentru aceea substanță în condiții determinate . 3. Mărime relativă care exprimă raportul dintre doi indicatori , arătând câte unități din indicatorul raportat revin la o unitate din indicatorul luat ca bază de raportare . [ Pr . : - ci -

 

CONECTIV

CONECTÍV , - Ă , conectivi , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care poate fi conectat . 2. S . n . ( Bot . ) Parte a anterei care suportă și reunește sacii polenici . 3. S . n . ( Mat . ) Legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naștere expresii ; operator , functor , conector . 4. S . n . ( Gram . ) Cuvânt de relație în propoziție sau în

 

CROMOZOM

... CROMOZÓM , cromozomi , s . m . ( Biol . ) Corpuscul al nucleului , purtător al caracterelor ereditare , care se formează în timpul diviziunii celulei și care este variabil

 

CURB

CURB , - Ă , curbi , - e , adj . , s . f . I. Adj . ( Despre linii ) În formă de arc ; arcuit , încovoiat ; ( despre un plan ) boltit . II. S . f . 1. Figură geometrică având o singură dimensiune ; linie care nu este dreaptă . 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile , trecute una în abscise și cealaltă în ordonate . 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă ( I ) , care racordează două aliniamente continuative ale căii respective . 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen . Curbă de temperatură . 5. ( În sintagmele ) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine , căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință ( de obicei nivelul mării ) . Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor ( oceane , mări , lacuri ) . 6. ( Ec . pol . ; în sintagma ) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931 - 1933 , în România , reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor

 

DECREMENT

DECREMÉNT , decremente , s . n . ( Mat . ) Diminuare a valorii unei mărimi

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>