Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TERMINAȚIE

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru TERMINAȚIE.

ALGOGEN

ALGOGÉN , - Ă , algogeni , - e , adj . Care este produs de o excitație puternică și care atacă terminațiile

 

COPITĂ

COPÍTĂ , copite , s . f . Partea cornoasă , rezistentă , care acoperă terminațiile degetelor la copitate și protejează țesuturile

 

FLEXIONA

FLEXIONÁ , flexionez , vb . I . ( Rar ) 1. Refl . A se încovoia , a se îndoi . 2. Tranz . A schimba terminațiile cuvintelor după gen , număr , caz și persoană . [ Pr . : - xi -

 

INTEROCEPTOR

... INTEROCEPTÓR , interoceptori , s . m . ( Biol . ) Terminație

 

NORADRENALINĂ

NORADRENALÍNĂ s . f . ( Biol . ) Hormon analog adrenalinei care se găsește în glanda suprarenală și în terminațiile nervilor

 

PRESORECEPTOR

... PRESORECEPTÓR , presoreceptori , s . m . ( Fiziol . ) Terminație

 

SIMPATINĂ

SIMPATÍNĂ s . f . Substanță secretată de terminațiile fibrelor nervoase ale sistemului nervos simpatic , care mediază chimic acțiunea

 

TERMINARE

... TERMINÁRE , terminări , s . f . 1. Faptul de a ( se ) termina ; sfârșire , isprăvire . 2. ( Înv . ) Terminație

 

TRANSPOZITIV

TRANSPOZITÍV , - Ă , transpozitivi , - e , adj . ( Despre limbi ) Care nu are o topică fixă , raporturile sintactice fiind exprimate prin terminațiile