Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STĂTĂTOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 36 pentru STĂTĂTOR.

ȚÂNȚAR

ȚÂNȚÁR^2 , țânțari , s . m . ( La pl . ) Nume dat populației aromâne din Macedonia de populația slavă localnică ; ( și la sg . ) persoană care face parte din această populație . - Et . nec . ȚÂNȚÁR^1 , țânțari , s . m . Numele mai multor insecte din ordinul dipterelor , cu corpul și cu picioarele lungi ] si subțiri , cu aripi înguste , ale căror larve se dezvoltă la cele mai multe specii în ape stătătoare , iar adulții se hrănesc cu sânge , unele specii transmițând prin înțepături frigurile palustre , altele , în stare larvară , atacând culturile de ciuperci , varză , grâu etc . (

 

ȚIPAR

ȚIPÁR , țipari , s . m . Pește de apă dulce stătătoare , cu corpul lung și subțire , aproape cilindric , acoperit cu solzi mărunți și cu un strat de mucus , cu mustăți la gură , întrebuințat mai mult ca nadă ; chișcar ( Misgurnus fossilis ) . - Et . nec . Cf . %țipa%^

 

ABSOLUTIZA

ABSOLUTIZÁ , absolutizez , vb . I . Tranz . A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ , condiționat , limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective ; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare , rupând - o de complexul căreia îi aparține . - Absolut + suf . -

 

AUTOCEFALIE

AUTOCEFALÍE s . f . Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naționale . [ Pr . : a -

 

BALTĂ

BÁLTĂ , bălți , s . f . 1. Întindere de apă stătătoare , de obicei nu prea adâncă , având o vegetație și o faună acvatică specifică ; zonă de luncă inundabilă , cu locuri în care stagnează apa ; p . ext . lac . 2. Apă de ploaie adunată într - o adâncitură ; groapă cu apă sau mocirlă ; ( prin exagerare ) cantitate mare de lichid vărsat pe jos ; băltoacă . - Probabil din sl . blato . Cf . alb . %

 

BROSCĂRIE

BROSCĂRÍE , broscării , s . f . Loc sau apă ( stătătoare ) cu multe broaște ; mulțime de broaște . - Broască + suf . -

 

CONTRAPUNCT

CONTRAPÚNCT s . n . 1. Tehnică în compoziția muzicală , constând în suprapunerea a două sau mai multe linii melodice de sine stătătoare , având fiecare un înțeles propriu , dar formând laolaltă un tot organic ; polifonie , contratemă . 2. Știința care se ocupă cu studiul regulilor contrapunctului (

 

DISTIH

... DISTÍH , distihuri , s . n . Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător

 

ENTITATE

... ENTITÁTE , entități , s . f . Conținut de sine stătător

 

GRAFIC

... a unor date din diverse domenii de activitate . 2. S . f . Ramură a artei plastice la baza căreia se află desenul de sine stătător

 

   Următoarele >>>